Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
2 Corinteni 4:8-10
Cu mulți ani în urmă, mama mi-a împărtășit o parte din înțelepciunea ei ca să mă pregătească pentru viață, pentru lume; o lume pe care o anticipam măreață, fără să realizez că are regulile ei și că jocurile ei doar ea le câștigă. Totuși, eram nerăbdătoare să-mi descopăr drumul. Fie că voi câștiga, fie că voi pierde, eram dispusă să lupt. Și exact așa am făcut. Totuși, lupta a fost un mare dezastru. Mama mea a fost foarte explicită când mi-a zis să nu uit: „În viață vei întâlni oamenii cu drumuri diferite, care sunt mai educați, mai opulenți, mai buni decât tine.” Și a continuat: „Fiecare dintre noi are o poveste, care este împodobită cu ornamente diferite.” Cât poate fi de adevărat! Cuvintele ei încă îmi sună în minte. De la primii noștri părinți pământești până astăzi am creat istorii după istorii. Punctul comun al istoriilor noastre este că toate sunt viciate de păcat, iar păcatul nu are niciun respect pentru nimeni. Noi toți am gustat din păcat, fără să fi căutat aceasta cu tot dinadinsul.
Perioadele periculoase din viața noastră deschid uși care declanșează furtuni. Oricât de diverse au fost dezastrele noastre, toți putem confirma faptul că, la un moment dat, am fost doborâți la pământ, fără nicio speranță de redresare. Da, „toți avem o poveste”, așa cum a subliniat mama mea, dar să fim siguri că există Unul care ne-a scos dintre ruinele poveștii noastre și care are și El o „poveste”. „Povestea” Lui este singura noastră speranță. Domnul Isus are cea mai bună „poveste”; ea poate să aducă din nou la viață un suflet rănit. Trecutul Lui este prezentul nostru, și adevărul Lui rămâne în veci. El ne-a smuls din mâna vrăjmașului. Oricât de chinuiți și de călcați în picioare am ajunge, nu trebuie să ne lăsăm doborâți, pentru că Isus trăiește. El ne cunoaște inima și ne înțelege durerea. Isus nu poate fi cu noi în persoană, însă noi nu suntem singuri. El ne-a lăsat Evanghelia păcii și pe Mângâietorul Său. El ne va ajuta să rămânem pe calea spre viața veșnică.
Așadar, permiteți-i puterii lui Isus să se manifeste prin voi. Autorizați ca voia lui Dumnezeu să devină a voastră și înfășurați-vă în ea ca să vă apere de capcanele celui rău. Aveți încredere în Cel care a murit pentru voi. Deși bătuți, noi nu trebuie să rămânem doborâți. Priviți la El, la Biruitorul, în care există salvare.
Corletta Aretha Barbar
