În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Luca 6:12
Vi se întâmplă uneori să descoperiți că somnul nu vine atât de uşor? Vă învârtiți și vă suciți în pat, iar mintea se umple de frici și griji iraționale. Sau poate insomnia are de-a face cu latura voastră creativă și cu toate acele idei și proiecte minunate cărora doriți să le dați viața. Adesea și eu sunt afectată de astfel de sincope în noapte. Totuși, din fericire, dragostea mea nemaipomenită de natură îmi aduce gânduri despre grădina de noapte, insuflându-mi un fel de amiciție cu insomnia și cu aceste ore din noapte. Într-o clipită, starea de spirit se schimbă. Un val de entuziasm îmi năvălește în vene și mă duce în grădina de noapte. Nu trebuie să uit că trăiesc. Nu trebuie să uit că Dumnezeu este mai mare decât anxietățile și temerile mele – acum, mâine și poimâine. Și știu exact ce trebuie să fac.
Afară, grădina tăcută este învăluită în lumina liniștită a lunii. Deasupra capului meu, milioane de stele dansează pe cer, în timp ce razele de argint ale lunii luminează ochii negri ai adormitelor margarete galbene. O adiere de parfum trece hai-hui prin aerul nopții. Aud aripi tăcute fremătând în desișul din apropiere. Mă plimb pe lângă trandafirii adormiți și pe lângă florile de noapte – zorele, regina-nopții, iasomie – și mă opresc ca să mă rog.
Ar putea fi acesta motivul pentru care Domnului Isus Îi plăcea atât de mult să Se roage noaptea, în grădină? Fiul lui Dumnezeu ar fi putut alege orice loc ca să Se roage împreună cu ucenicii Săi după masa de Paște. Totuși, preferința Lui clară a fost grădina Lui favorită. A mers pe Muntele Măslinilor, îndreptându-se spre răsărit, spre grădina numită Ghetsimani (Marcu 14:26). Mi-L pot imagina pe Isus alegându-Și colțul de rugăciune printre vechii măslini. Îmi pot imagina aceeași lună, care luminează nopțile noastre, trimițându-și razele asupra capului Său frumos, în timp ce Își varsă sufletul înaintea Tatălui Său ceresc. În noaptea aceea, în grădină, soarta omenirii a fost schimbată, de la condamnare la speranță.
Așadar, în acele nopți când somnul este iluzoriu, haideți să nu stăm în pat. Ci mai degrabă să mergem într-un colț liniștit și să ne angajăm într-o rugăciune fierbinte. Dacă ne vom da jos din pat în mijlocul nopții, atunci când nu putem dormi, s-ar putea să reușim să dormim mai mult în acea noapte. Ceea ce facem atunci, în acele ore, poate să influențeze felul cum va decurge restul nopții și chiar viața noastră. Și aceasta ar putea să conteze foarte mult.
Olga Valdivia
