Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.
Isaia 41:10
Pentru mulți creștini, viața a fost lină și sigură, și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acele timpuri. Însă înțelegem că în această viață se pot întâmpla lucruri care sunt atât de dureroase. Tot ce putem face atunci este să ne așezăm într-un colț întunecos și să nu mai scoatem un cuvânt. Nimeni altcineva nu poate să meargă „acolo” cu noi și să simtă ce simțim noi. Și, ca și când acele momente de chin nu sunt suficiente, viața ne lovește cu traume suplimentare, care răscolesc și mai mult rana originală, nevindecată.
Singur, în colțul nostru întunecat, strigăm disperați: „Îi pasă lui Dumnezeu de suferința mea sau măcar o observă? Știe El cum este această durere?” Iar răspunsul este: Da. El știe și poartă de grijă. Face chiar mai mult decât atât. El spune în Cuvântul Său că niciodată nu ne lasă și nici nu ne părăsește (Evrei 13:5). Este mereu cu noi (Matei 28:20). Mai mult, spune că ce ni se face nouă I se face Lui (Matei 25:20). În toate necazurile noastre este și El afectat (Isaia 63:9). „Dumnezeu cu noi” este declarația Lui oficială de comuniune permanentă – cu fiecare dintre noi în mod personal și pentru totdeauna. Ce minunat!
Așa că stăm acolo, în colțul nostru întunecat, uimiți de ceea ce se întâmplă în viața personală și în jur, comunități spulberate, națiuni divizate, o lume agitată, însă știind că nu suntem singuri. Creatorul și Mântuitorul nostru, al Cărui ajutor nu ne-a lipsit niciodată, este cu noi, suferind împreună cu noi. Se apropie atât de mult de noi, că ne simte durerile și adună la El lacrimile noastre (Psalmii 56:8). El Se va îndura mereu de noi. Care este îndurarea supremă a lui Dumnezeu? Este aceea că, într-o zi, El va răzbuna toate greșelile și va face toate lucruri noi și drepte. Ne va duce în căminul nou, sigur, pe care l-a pregătit pentru toți cei care tânjesc să trăiască împreună cu El. Un cămin în care nu vor mai fi arme, violență, rasism, criminali, polițiști, durere, sărăcie, despărțiri, virusuri și moarte. Până atunci deci să-L lăsăm să ne țină inima cântând cu speranță.
Să-I permitem să ne țină în mâna Sa, prin orice furtună ar veni asupra noastră, și să ne ducă în siguranță în Împărăția Sa. Acolo vom cânta cu recunoștință cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului și vom spune: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” (Apocalipsa 15:3).
Sharon M. Pergerson
