BOGĂȚIA NEMĂSURATĂ A LUI DUMNEZEU

El socoteşte numărul stelelor şi le cheamă pe nume pe toate.
Psalmii 147:4, NTR

A Lui, care poate să facă nespus mai mult decât tot ce-I cerem sau ce gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, în toate generațiile, în vecii vecilor! Amin!
Efeseni 3:20,21, NTR

Plimbându-mă într-o după-amiază, printr-o grădină frumoasă, nu am putut să nu mă întreb cât de mult I-a plăcut lui Dumnezeu când a creat o diversitate atât de mare de plante. M-am gândit la Grădina Edenului și la cât de spectaculoasă trebuie să fi fost.

Când a făcut lumea, Dumnezeu ne-ar fi putut da doar un soi de floare, poate frumosul trandafir, de care am fi fost încântați. Dar El a creat sute de soiuri de flori, atât de multe, încât noi nu cunoaștem decât o mică parte dintre ele după nume. Amestecul de forme și mărimi este uimitor, ca să nu mai vorbim de varietatea impresionantă de culori. Apoi, El le-a dat un parfum unic și plăcut.

Dacă Dumnezeu ar fi pus pe cer doar o stea fermecătoare, noi am fi ieșit adesea să o privim uimiți. Ne-am fi minunat de felul cum strălucește și se mișcă pe cer. Însă El ne-a dat un cer plin de stele frumoase și strălucitoare pe pânza întunecată a cerului nopții.

Când i-a așezat pe Adam și pe Eva în Grădina Edenului, Dumnezeu ar fi putut fi fericit doar cu doi pământeni. Însă Cel care a făcut mii de flori fantastice și nenumărate stele a dorit mai mult decât doi oameni. De aceea suntem noi aici.

Pentru că ne-a iubit atât de mult, Dumnezeu ne-a dat un dar neprețuit – darul iubirii – ca să putem aprecia lumea pe care a creat-o și lucrurile pe care ni le-a dat pentru sănătatea și fericirea noastră. El a dorit să ne iubim și să ne apreciem unii pe alții și, desigur, să-L apreciem pe Însuși Domnul, știind că El ne-a iubit întâi. De-a lungul anotimpurilor anului, frumusețile naturii ne amintesc mereu de dragostea lui Dumnezeu față de noi. Că este vorba de frumusețea și parfumul suav al trandafirului purpuriu, de sunetul liniștitor al pârâului zglobiu, de cântecul privighetorii sau de briza răcoroasă ce ne înviorează într-o zi fierbinte… toate ne aduc aminte că Domnul creaţiei este Mântuitorul de pe Calvar. Toate acestea mărturisesc despre marea Sa iubire pentru noi.