Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.
1 Corinteni 2:9
Din cauza reglementărilor de izolare provocate de pandemia de COVID-19, viața este parcă într-o haltă. Este ca și cum un tren ar intra într-un tunel lung, cu speranța că, atunci când va ieși în partea cealaltă, totul va fi bine. Problema este că așteptăm demult ca trenul să iasă din nou la lumină. Între timp, trăim așteptând o minune care să alunge coșmarul prin care trec atât de mulți oameni. Așteptarea nu ne place, dar noi știm ce așteptăm. Acum așteptăm sfârșitul a ceva ce este total impredictibil.
Creștini fiind, așteptăm de mult timp glorioasa venire a Mântuitorului nostru ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Însă nu știm cum va fi cu adevărat atunci. Cum va arăta, de fapt, paradisul? În Bavaria, mulți își imaginează raiul ca pe un norișor, pe care un heruvim mic și drăgălaș, cu picioarele goale și îmbrăcat într-o cămașă de noapte albă, cântă toată ziua la harpă. Dar cine vrea să stea toată ziua pe un nor și să cânte la harpă? În fond, viața pe un norișor este ca și când ai aștepta să se întâmple ceva, însă nu se întâmplă niciodată nimic.
Cât mai trebuie să așteptăm ca trenul nostru să treacă prin tunelul întunecat al problemelor acestei lumi? De fapt, nu contează, atâta timp cât suntem la bordul acestui tren în drum spre căminul ceresc. Lucrul cel mai bun despre cer este că Isus va fi acolo. Ne va îmbrățișa. Nu va mai exista distanțare socială!
Unii oameni din căminele de bătrâni așteaptă să-și încheie viața, trăind de la o masă la alta, de la o dimineața la o seară și traversând fiecare noapte lungă. Alții așteaptă să vadă fața Mântuitorului lor în locul minunat pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru copiii Lui. Nu înseamnă că zilele lor sunt mai scurte, doar că ei așteaptă ceva cu nerăbdare și lucrul acesta dă sens fiecărei zile.
Există ceva ce dă sens zilelor noastre și pe care noi îl așteptăm cu nerăbdare? Nu ar trebui să fim descurajați. Așa cum scria apostolul Pavel: „Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi” (Faptele apostolilor 18:21). Dacă va voi Dumnezeu, vom face planuri, ne vom bucura din nou de viață, de familie și de prieteni. Așadar, nu vă dați bătuți! Atâta timp cât așteptăm răbdători, împreună cu Domnul, acest timp va trece. Și pe termen lung, merită să așteptăm ca să vedem fața Mântuitorului și să simțim brațele Sale cum ne îmbrățișează.
Hannele Ottschofski
