Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.
Isaia 41:10
Abia acum, la maturitate, realizez cât de mult m-am bazat, în copilărie, pe tatăl meu pentru credință și protecție. El a lucrat ca pastor în Mauritius, acolo unde m-am născut și am crescut. Am avut o viață liniștită, fericită într-o țară însorită, cu climă caldă. Dar, atunci când vânturile puternice se porneau să lovească insula, eram înspăimântată, chiar și cu tatăl meu prin preajmă. Odată, ascultam radioul local când au fost rostite ultimele cuvinte: Bonne chance! [„Noroc!”]. Apoi transmisia s-a întrerupt. Eram izolați, singuri în întuneric, în lupta cu elementele dezlănțuite ale naturii. Din casa noastră cu patru dormitoare, un singur dormitor a rămas intact, cu șapte copii ghemuiți în patul dublu, așteptând ca acel ciclon să treacă mai departe. Casa noastră avea verandă și în față, și în spate. Fiecare latură a casei avea o poartă care dădea într-o cărare pietruită. Aceasta ducea spre spatele casei. Deodată, vânturile puternice au distrus veranda din față, spulberându-i toate geamurile. O latură a casei a început să lase spre interior, ca și când peretele era pe punctul de a se sfărâma. Tata și-a ridicat brațele spre cer și L-a rugat pe Dumnezeu să nu se prăbușească zidul peste casa noastră din lemn. Zidul n-a mai căzut. Eram în siguranță, izolați, dar sub ocrotirea lui Dumnezeu.
Când scriu acest articol, în martie 2020, COVID-19 este o plagă ce se revarsă pe tot pământul. Oameni mor, în timp ce liderii lumii fac tot ce pot ca să oprească răspândirea virusului. Dar oamenii continuă să moară. Li se spune să stea izolați, iar guvernanții sunt pregătiți să impună o lege în această direcție. Copiii sunt conștienți de situație, deoarece nu pot să meargă la școală, să socializeze cu prietenii, să se închine în biserică sau să se joace în locuri special amenajate din parcuri. Activitățile comerciale și serviciile sunt închise! Izolați, izolați! Știrile de ieri arătau copii de școală care plângeau pentru că nu avuseseră timp să-și ia rămas-bun de la toți prietenii lor înainte de a intra în izolare. Toate aceste lucruri ne aduc aminte de nevoia noastră de a sta în legătură cu Isus și de a ne apropia mai mult de El, pe măsură ce ne izolăm față de păcat și ne pocăim de păcatele noastre. Nu-L deranjează că toți se trag mai aproape de El. Cu cât mai mulți, cu atât mai fericiți suntem noi toți și Isus. El făgăduiește să aibă grijă de noi. Să credem în El și să ne încredem în El mai mult decât în oricine și în orice. El deține controlul și este singura noastră siguranță!
Monique Lombart De Oliveira
