Căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.
Luca 12:12
În vara lui 1992, eu și fiica mea mai mică, Kristin, am călătorit la Magadan, Rusia, pentru a participa la acțiunea „Îmbrățișarea ursului”. Eram acolo pentru a distribui exemplare ale cărții Hristos, Lumina lumii, însoțite de invitații la o expoziție de sănătate și întâlniri evanghelistice, organizate de biserica de curând construită. Translatorii au mers cu noi, în vizitele din ușă la ușă, în blocuri și la casele de pe litoral. Studiasem în prealabil cele câteva propoziții uzuale în rusește, așa că mă simțeam încrezătoare.
Am întâlnit mulți oameni care au apreciat cartea. O priveau cu atenție și începeau să plângă văzând imaginea lui Hristos de pe copertă. Strângeau cartea la piept și ne invitau în casă.
Ajungând în zona de litoral împreună cu traducătoarea mea și simțindu-mă destul de încrezătoare (prea încrezătoare) să merg singură mai departe, ne-am hotărât să ne despărțim ca să acoperim o zonă mai mare. Ajungând la o casă, un bărbat mirosind puternic a alcool s-a apropiat de mine. A început să strige furios cuvinte pe care nu le auzisem și care nu erau cu siguranță în vocabularul meu. M-am rugat în tăcere văzând gesturile lui pline de mânie. Atunci a apărut traducătoarea mea. Când l-a văzut și l-a auzit pe bărbat, mi-a explicat de ce este așa de furios. Autoritățile religioase locale spuseseră multor cetățeni că noi făceam o lucrare rea și că acele cărți ar trebui arse. În acel moment, cred că Duhul Sfânt a vorbit liniștit prin mine. I-am spus bărbatului: „Dumnezeu ne-a dat tuturor o minte capabilă să înțelegem și să descoperim adevărul. Nu ar trebui niciodată să credem că e adevărat ce spun alții, fără să studiem personal.” Omul s-a liniștit dintr-odată, și-a cerut scuze și a cerut o carte. Când am ajuns la o altă casă, bărbatul de acolo s-a scuzat că îi bătea cineva la poartă. Când s-a întors a spus că cineva vrea să mă vadă. Era omul de adineauri! Era atât de surescitat, dar acum dintr-un motiv bun. Oprise un șofer de ambulanță și îi spusese totul despre noua lui carte. Acum și șoferul dorea un exemplar!
Dumnezeu este mereu prezent, deși nu vizibil, veghind asupra noastră, pregătit să ne ajute atunci când ne recunoaștem nevoia. Duhul Său Cel Sfânt dorește să ne folosească. Duhul preia controlul gândurilor și cuvintelor noastre, atunci când noi suntem dispuși să ne predăm. Nu voi uita niciodată simțământul de pace care m-a învăluit atunci când ar fi trebuit să fiu îngrozită și modul cum, prin cuvintele care mi-au fost date, am liniștit spiritul rău care pusese stăpânire pe acel om. „Căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi” (Luca 12:12).
Sue Anderson
