BĂIATUL DORIT DE DUMNEZEU

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Proverbele 3:5,6

Avea optsprezece luni când eu și soțul meu l-am văzut pentru prima dată. Acel copilaș avea picioarele strâmbe, mâinile umflate, pielea îngălbenită din cauza icterului și tuburi de dren care îi ieșeau din urechile infectate. Nici nu se comporta normal. Totuși, l-am înfiat. Fiind deja respins pentru adopție de multe familii, ar fi fost dat în plasament, dacă nu am fi intervenit. Astfel, el a devenit al doilea fiu al nostru, după primul, un băiat tot înfiat.

Nu toată familia şi toţi prietenii i-au acceptat pe fiii noștri. Unul dintre membrii bisericii noastre mi-a spus că atunci când am înfiat, ar fi trebuit să luăm „ce e mai bun”.

Pe măsură ce al doilea fiu al nostru a crescut, i s-au îndreptat picioarele. Medicația i-a vindecat icterul, mâinile umflate și infecția la urechi. Am aflat că avea un comportament retardat, pentru că se aflase în preajma unui copil retardat. Când a fost de cinci-șase ani, a putut să țină o Biblie în mână și să predea „studii biblice”. Lucrul acesta l-a continuat până a devenit adult.

După absolvirea liceului, mi-a spus că merge la colegiu. Am încercat să-l descurajez, pentru că nu credeam că este pregătit. El mi-a arătat plăcuța de pe ușa dormitorului lui pe care scria: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13).

A avut dreptate. Ambii noștri fii au absolvit colegiul, s-au căsătorit cu două fete minunate și mi-au făcut trei nepoți fantastici.

A răspuns Dumnezeu rugăciunii mele de a avea copii? Desigur, a răspuns – doar că nu așa cum mă așteptam eu. Citisem despre femei care nu aveau copii și care s-au rugat să aibă un copil, iar Dumnezeu răspunsese „da” cererilor lor. Dar cum rămâne cu femeile, ca mine, care se roagă pentru copii, dar Dumnezeu spune „nu”? Ne simțim de parcă am fi niște rebuturi. Trecem prin traume fizice, psihologice și emoționale, „încercând” să avem copii. Este acesta planul lui Dumnezeu sau al nostru? Cu ani în urmă, am citit că Dumnezeu a făcut câteva cupluri fără copii, pentru ca acei copii fără părinți să poată avea o familie. Fac apel la femeile care nu au copii: luați în considerare, vă rog, adopția. Aceasta este o lucrare misionară măreață.

Ruth Cantrell

Ascunsă în palmele Sale
Ascunsă în palmele Sale
În „Ascunsă în palmele Sale”, fiicele lui Dumnezeu din zilele noastre își relatează istoriile despre modul în care au respins minciunile vrăjmașului. Minciuni precum „Dumnezeu te-a părăsit, lăsându-te fără apărare, singură și fără speranță”. Pline de încredere, ele își împărtășesc experiența personală despre modul în care „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). Ele vorbesc despre har, despre perseverență și despre noi începuturi. Ele vorbesc despre ce înseamnă să fii... „Ascunsă în palmele Sale”.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor