Iată, Eu fac toate lucrurile noi.
Apocalipsa 21:5
Când fiica mea și copiii ei mici veneau uneori în vizită la noi și mergem împreună la biserică, copiii așteptau mereu cu nerăbdare să-l vadă pe Bill[1]. Acesta părea să aibă de împărțit o cantitate nesfârșită de gumă de mestecat, de fapt, un pachet întreg pentru fiecare copil! Mai important pentru mine decât guma de mestecat era bunătatea pe care Bill și soția lui au manifestat-o când s-a îmbolnăvit ultima dată soțul meu. Astfel de lucruri nu se uită ușor.
Timpul a trecut, mai precis treizeci și trei de ani de la moartea soțului meu. Murise între timp și soția lui Bill. Se apropia ziua lui de naștere și am vrut să fac ceva special pentru el. Știindu-i slăbiciunea pentru bomboane, m-am decis să cumpăr o cutie cu bomboane din ciocolată. Când a venit ziua, am luat pachetul frumos ambalat și am pornit spre locul unde locuia Bill, anticipându-i încântarea. L-am găsit așezat într-o sufragerie mare, la masă, mestecând o bucățică de bomboană, care avea încă ambalajul pe ea. A părut derutat de cadoul meu și a avut nevoie de ajutor ca să-l deschidă. O expresie de mirare i-a cuprins fața când a văzut conținutul. Atent și metodic, a început să pună fiecare bomboană pe masă, mâncând câte una în timp ce mergea. Vedeți, Bill, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial și fost ofițer de poliție într-un oraș mare, locuia acum într-un cămin pentru persoane asistate. Pentru că memoria recentă era afectată și nu mai auzea decât puțin, depindea de alții pentru cele mai multe dintre nevoile lui de bază. Nimeni din familie nu locuia în apropiere; cei care îl vizitau erau puțini. Viața îi aducea puțină bucurie. Chiar dacă priveliștea de pe verandă, cu munți în depărtare, era frumoasă și plină de liniște, nu îi plăcea niciodată să iasă afară.
Când Bill a început să pună în cutie bomboanele rămase, am știut că pofta lui de dulce fusese satisfăcută. Unul dintre îngrijitori a venit să-l ajute, asigurându-l că restul urma să fie pus la loc sigur pentru o dată ulterioară.
Am vorbit cu el despre venirea lui Isus, când se va întâlni cu prețioasa lui soție. Când a venit timpul să plec, ne-am strâns mâinile și m-am rugat.
De ce v-am povestit despre Bill? Pentru că poate este cineva ca el căruia îi puteți însenina ziua, doar și pentru câteva minute. Întrevederea poate fi stingheră, însă răsplata prezentă și veșnică o fac să merite. Mă bucur să știu că va veni timpul când totul va fi înnoit, inclusiv Bill și mulți alții ca el.
[1] Nu este un nume real.
Lila Farrell Morgan
