Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi (…) planuri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță.
Ieremia 29:11, NTR
În călătoria noastră creștină există momente definitorii care ne reamintesc de dragostea lui Dumnezeu și de implicarea Lui permanentă în viața noastră. Unele dintre aceste momente apar atât de neașteptat, încât adesea apelează la un spectator care să-mi arate binecuvântarea care se află în desfășurare.
În această dimineață eram singură, la 3 500 de kilometri de familie, într-un oraș nou, într-un apartament nou, pregătită să preiau noul meu post de capelan. În timp ce despachetam cutiile, m-am gândit cât de diferită este viața mea prezentă în comparație cu cea de acum câteva luni. Nimeni nu ar fi putut spune cum urma să afecteze viața COVID-19 sau ce schimbări urmau să aibă loc între oameni, în societate, în spitale etc. Mai târziu, dornică să mă familiarizez cu împrejurimile, m-am hotărât să dau o raită prin cartierul necunoscut, în drum spre noul meu spital. Plimbarea a fost bine-venită, ca o pauză la despachetatul lucrurilor. Unele lucruri – fragile – nu călătoresc bine, când e vorba de o mutare, de o schimbare. De ce mă simțeam atât de fragilă?
La prima intersecţie am urmărit ca semaforul intermitent pentru pietoni să-mi indice că pot să traversez strada în siguranță. Semaforul însă nu funcționa. Am dat din cap a nemulțumire și m-am hotărât să revin după o vreme. Când m-am întors, am observat în spatele meu o femeie îmbrăcată în echipament de spital. Nu-mi mai aduc aminte cum o chema, dar ea a fost cea care m-a ajutat în procesul de integrare. „O să apară curând un polițist care să dirijeze traficul”, mi-a spus ea zâmbind. „Sunteți noul capelan, nu-i așa? Sunt curioasă: De ce ați ales Los Angeles?” Cu acea singură întrebare am realizat că povestea nu este complicată, dar pare fragilă. I-am spus istoria mea. Ea m-a ascultat și mi-a spus: „Cât de exact e Dumnezeu! Te muți departe de casă pentru un post de capelan; începe pandemia; ești anunțată să părăsești acel post. Apoi, înainte să ajungi acasă, Dumnezeu te îndreaptă spre un loc unde este nevoie de tine: aici. Doar Dumnezeu putea să facă un astfel de plan!”
Și iată: o binecuvântare, în desfășurare, în pași distincți! Un moment definitoriu în călătoria mea creștină, în care dragostea lui Dumnezeu pentru mine este evidentă. El a fost martor la tot parcursul meu și, mai mult, El a dirijat totul. Tată ceresc, când ne simțim singuri și fragili, nu ne lăsa să uităm că Tu conduci viața noastră. Aceste binecuvântări punctuale sau în desfășurare sunt prețioase și planificate pentru fiecare dintre noi, în detaliu și cu dragoste.
Dixil Lisbeth Rodríguez
