Dragii mei prieteni, vreau să știți că ceea ce mi s-a întâmplat a ajutat la răspândirea veștii celei bune. Gărzile romane și toți ceilalți știu că sunt aici, în închisoare, din pricină că slujesc lui Hristos. Acum, cei mai mulți dintre urmașii Domnului au devenit curajoși și spun mesajul fără teamă.
Filipeni 1:12-14, Contemporary English Version
Grupul de studiu al Bibliei din care fac parte studiază acum Epistola către efeseni, scrisă de Pavel în timp ce se afla într-o închisoare romană. Este o carte potrivită pentru perioada de pandemie prin care trecem. Paul subliniază faptul că Dumnezeu este mereu cu noi. Lui îi place mult să aducă la viață ce e mort și ne surprinde prin modul cum Își face prezentă lucrarea în toate.
În curtea din spatele casei noastre este un copac uscat. Oamenii pe care i-am rugat să-l scoată ne-au sfătuit: „Lăsați-l în pace. În cele din urmă, va cădea singur.” Într-adevăr, după câțiva ani, partea superioară a copacului s-a prăbușit. Dar cel mai grozav lucru este că acel copac uscat m-a ajutat să-L înțeleg mai bine pe Dumnezeu, atunci când mă străduiam să definesc ce este succesul pentru mine.
Da, am avut câteva locuri de muncă în domenii înrudite și, atunci când îmi evaluez parcursul profesional, observ anumite modele, dar nu acestea doresc să mă definească. Am ales să mă concentrez pe copiii mei și pe lucrarea muzicală. Deși niciuna dintre aceste ocupații nu e plătită bine, recompensele sunt neprețuite! Pavel nu a planificat să fie în acea închisoare și nici eu, acum douăzeci de ani, nu am planificat majoritatea evenimentelor care s-au întâmplat în viața mea, dar Dumnezeu a știut. Planul Său este întotdeauna bun.
Am stat acasă cu copiii mei sau cel mult am lucrat cu jumătate de normă, timp de doisprezece ani. M-am implicat într-o activitate muzicală timp de treisprezece ani și le-am împărtășit altora credința mea în Isus Hristos. Dumnezeu Se folosește de mine. O văd în copiii mei și în cei care sunt binecuvântați prin muzica pe care o interpretez. Astăzi, când mă uit în sus, la bătrânul copac uscat din curtea noastră, văd o ciocănitoare care intră într-o scorbură ca să-și hrănească puișorii. Zburând neobosită încoace și încolo, ea face tot ce poate pentru a avea grijă de familia ei, adăpostită în scorbura copacului uscat.
Uneori ne simțim mici, neînsemnați, ca și când nu am fi suficient de mari și de importanți, potrivit standardelor lumii. Totuși, Dumnezeu ne măsoară după un alt standard și folosește cele mai neobișnuite lucruri – cum ar fi un copac bătrân și uscat – ca să ne reamintească faptul că atunci când ne așezăm în mâinile Lui, avem succes. „Dacă voi trăi, o voi face pentru Hristos, și dacă voi muri, voi câștiga și mai mult” (Filipeni 1:21, CEV).
Joey Norwood Tolbert
