Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde!
Isaia 65:24
Ușile liftului s-au deschis și mă pregăteam să intru în el. „Eu nu pot să merg cu liftul azi. Hai să urcăm pe scări”, îmi spuse mama. „Doar ești credincioasă; de ce ți-e frică de lift? Nu crezi că Domnul are grijă de tine și acolo?” a venit răspunsul meu sarcastic.
Ei bine, după patruzeci de ani, stăteam în fața unui lift și mi-era teamă să intru. Sub nicio formă nu puteam să folosesc singură liftul. Am așteptat până a apărut o persoană și am urcat împreună în lift. Am rugat-o să mergem împreună până la etajul meu, apoi să urce sau să coboare unde voia. Nu mi-e rușine să fac lucrul acesta. Prietenii noștri care au rămas blocați în lift au plăcerea să-mi împărtășească pățaniile lor, și toate au asupra mea un efect terifiant. Odată, Walter, soțul meu, a rămas închis în cabina de toaletă, la biserică, pentru că se blocase ușa. După acea experiență, în orice locație nouă mă aflam, deveneam anxioasă să nu se blocheze cumva ușile de la toaletă. Nu m-am gândit niciodată prea mult la tulburarea de anxietate numită claustrofobie. Însă este evident că am teamă să nu ajung într-un loc de unde să nu pot ieși, iar aceasta teamă poate să ducă la un atac sever de panică.
Într-o zi, când mă îmbrăcam să merg la un consult oftalmologic, Walter m-a întrebat: „La ce oră pleci? Merg cu tine.” Primul meu gând a fost: de ce?, dar eram prea bucuroasă să-l întreb. Pe drum spre cabinetul medicului, mi-a împărtășit că o voce i-a tot spus să meargă cu mine. Și-a dat seama că dacă nu merge cu mine și mi se va întâmpla ceva, nu și-o va ierta niciodată. Aoleu! M-au năpădit tot felul de gânduri. Vom avea un accident? Se va opri mașina? Mă voi îmbolnăvi? Vom fi jefuiți în parcare? Era devreme, când am ajuns, iar parcarea mare era aproape goală. Agentul de securitate de la lift nu era la post. Niciun alt pacient sau angajat nu era prin preajmă. Eram singuri. Domnul știa că eram prea anxioasă ca să urc singură în lift, așa că pregătise deja „un berbec în tufiș (analogie cu situația lui Avraam, vezi Geneza 22:13; n.t.). Ce Dumnezeu puternic avem!
Anul următor eram lângă mama, când am văzut-o că urcă în lift fără nicio ezitare. „O, am decis că Domnul va avea grijă de mine oriunde”, a fost răspunsul ei la privirea mea întrebătoare.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, aștept cu nerăbdare ziua când voi face și eu la fel.
Shirley Sain Fordham
