Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi.
Efeseni 1:17,18
Ani la rând m-am deplasat de colo-colo având o vedere slabă dar nu am făcut nimic ca să îndrept lucrurile. Am crezut că pot să trec cu bine prin lume doar dacă mă concentrez mai bine. Știu ce vreți să mă întrebați: Glumește? Da, glumesc. M-am mulțumit să mă mișc de colo-colo având o vedere neclară, până când au început să mă deranjeze migrenele și ochii iritați. Îmi aduc aminte că, atunci când mi-am pus ochelari pentru prima dată, am văzut lucrurile atât de clar: am putut să citesc indicatoarele de circulație, când șofam, și scrisul mărunt. Culorile erau mai strălucitoare, formele erau mai clar conturate. Puteam să văd! Ce uimitor a fost! Gata cu strabismul sau cu invadarea spațiului personal al altcuiva, atunci când voiam să citesc ceva. Ce bine ar fi fost dacă făceam acest lucru mai devreme! Dar, deși mi-a plăcut să văd lumea mai clar, am dezvoltat obiceiuri proaste, cum ar fi să nu‑mi pun ochelarii. Fără ei eram obligată să mă bazez pe percepțiile mele încețoșate sau pe ce „văd” alții din fața mea.
În umblarea noastră creștină, uneori dezvoltăm o vedere încețoșată. Încercăm să-L privim pe Dumnezeu folosindu-ne de ochii noștri pământești și defecți, așteptându-ne să-L vedem în mod clar. Ne mișcăm încoace și încolo, forțându-ne sau frecându-ne ochii în speranța că vom prinde o rază a dragostei Sale. El este răbdător și așteaptă până când vom fi pregătiți să ne ajustăm privirea. Iacov Îl știa pe Dumnezeu din ceea ce îl învățaseră tatăl și bunicul lui. În fond, Iacov era nepotul lui Avraam. Nu pot decât să-mi închipui cât de multe întâmplări i-au fost transmise. Totuși, aceasta nu a fost un indiciu că Iacov vedea cu adevărată cine este Dumnezeu. Chiar și după ce a avut un vis, în care a văzut îngerii urcând și coborând pe o scară care unea cerul cu pământul (Geneza 28:12), Iacov a comentat: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut” (Geneza 28:16). Dar mai târziu, când s-a luptat cu un înger, Iacov a văzut prin ochii spirituali o imagine clară: „Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă” (Geneza 32:30).
Noi nu putem să vedem în mod clar bunătatea lui Dumnezeu sau să înțelegem pe deplin dragostea Sa având o vedere spirituală slabă. Doar atingerea lui Dumnezeu ne poate vindeca vederea încețoșată. Lăsați-L pe Dumnezeu să vă deschidă ochii astăzi, ca să puteți să-L vedeți și să-L apreciați pentru tot ce a făcut pentru voi.
Diantha Hall-Smith
