Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
Filipeni 4:19
Părinții mei locuiau în British Columbia, Canada, iar tatăl meu, care fusese pastor, a murit înaintea mamei mele. Înainte ca mama noastră să încheie viața, am făcut aranjamente cu un proprietar de pompe funebre, Andre, pe care îl cunoșteam și în care aveam încredere. Când mama a murit și a sosit vremea pentru serviciul de comemorare, i-am comunicat lui Andre că, din cauza unei boli, nu puteam să călătoresc de acasă, din Ontario, pentru a participa la înmormântare.
Mama mea locuise timp de câțiva ani în British Columbia împreună cu sora mea, Carolynn, și urma să fie înmormântată alături de tatăl meu. Andre și cu mine am făcut planul să folosim Skype, (o platformă globală de comunicare, disponibilă pe internet, prin care se pot efectua apeluri video), astfel că am putut să „particip”, prin acest mijloc, la serviciul funerar al mamei mele. Andre a instalat un laptop în fața amvonului din capela lor, ca să pot auzi și vedea totul din locul unde eram.
Invitasem o prietenă apropiată să-mi țină companie. Ea a sosit şi, din punctul meu de vedere, totul era pregătit. Cu o oră înainte de începerea serviciului, m-am conectat la contul meu de Skype, ca să fiu sigură că totul este în regulă. Spre disperarea mea, am văzut un anunț care îi informa pe clienți că serviciile Skype erau întrerupte și că urmau să fie așa câteva ore. Am fost și mai consternată să văd că nu exista informații despre momentul când platforma va fi din nou operabilă. La acel moment, cei 74 de milioane de utilizatori ai Skype nu puteau beneficia de serviciile de comunicare. Mai erau doar opt minute până la începerea serviciul de înmormântare a mamei mele. M-am rugat fierbinte, așa cum făceau și mulți alți membri ai familiei și prieteni dintre ai mei. După ce s-au făcut rugăciunile de început, i-am cerut lui Andre să încerce din nou să se conecteze pe Skype. Spre marea mea bucurie, liniile de comunicare funcționau și le puteam utiliza.
Desigur, toți s-au bucurat pentru mine. Întrucât vestea despre incidentul dinainte de serviciul de înmormântare s-a răspândit, cred că prin aceasta mama a putut să „mărturisească” din nou în favoarea lui Isus despre puterea rugăciunii, așa cum a făcut-o toată viața. Angajații de la pompele funebre care ne-au ajutat au vorbit cu toții despre o „minune”.
Această experiență ne-a reamintit că Domnul Isus are grijă cu adevărat de noi, indiferent dacă problemele noastre sunt mari sau mici. Tot ceea ce trebuie să facem este să cerem în credință, pentru că El Își va împlini făgăduințele.
Kathleen (Cooper) McEwan
