Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Proverbele 3:6
Acum câțiva ani, în timp ce eram la cumpărături într-un supermarket, m-am întâlnit cu o cunoștință. Mi-a împărtășit o veste bună:
– Mă las de fumat! mi-a spus el.
– O, e minunat! Slavă Domnului, am răspuns eu.
Cu o privire neprefăcută, neîncrezătoare și nedumerită, m-a întrebat ce are a face Dumnezeu cu asta.
– El ți-a dat biruința aceasta, i-am răspuns la fel de nedumerită că nu înțelesese lucrul acesta.
– Dumnezeu nu are nicio legătură în treaba asta. Eu singur mă las de fumat, a replicat el.
Nefiind o persoană care să lase fără răspuns un comentariu ca acela, am declarat:
– Oh, la fel cum te-ai trezit singur în această dimineață.
– Nu, nu m-am trezit singur în dimineața aceasta, ceasul deșteptător m-a trezit, a ripostat el scurt.
În acel moment, amândoi am izbucnit în râs. Totuși, el era serios când spunea că depășirea adicției era strict opera voinței lui. Și, probabil, că nici nu ceruse niciodată ajutor lui Dumnezeu; totuși, El este Dătătorul tuturor lucrurilor bune (Iacov 1:17).
Această convorbire mi-a adus aminte de o altă persoană cu aceeași viziune asupra vieții, și anume Nebucadnețar. El considera că realizase totul de unul singur. Cuvintele lui erau: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?” (Daniel 4:30). „Prin puterea bogăţiei mele” este o declarație supremă a ignoranței privind puterea, supremația și îndurarea zilnică a lui Dumnezeu față de noi. Împăratul a fost umilit înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor înainte de a recunoaște cu sinceritate puterea și stăpânirea lui Dumnezeu.
Dăm din cap nedumeriți, cum poate cineva să fie atât de arogant și de ignorant, dar nu suntem toți capabili să simțim la fel despre realizările noastre, dacă nu suntem atenți să-I dăm slavă lui Dumnezeu? Când punem deoparte pe Dumnezeu și Cuvântul Său, călcăm pe un teren periculos. Eu nu știu de ce omul finit ezită să-I dea lui Dumnezeu slava și onoarea pe care doar El le merită. Și nu știu dacă discuția cu acel amic al meu l-a făcut să se gândească la relația lui cu Dumnezeu și la nevoia de Dumnezeu în viața lui, dar sper că a făcut astfel.
Slujim unui Dumnezeu minunat! Tatăl nostru ceresc, ajută-ne, Te rugăm, să ne aducem aminte și să recunoaștem, în fiecare clipă a fiecărei zile cât ești de minunat!
Sharon M. Thomas
