Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.
Matei 2:11
Cu câțiva ani în urmă, un tânăr prieten al nostru, Mark, fusese de curând într-o călătorie plină de aventuri. Când l-am întrebat la ce oră ar fi bine să-l sun ca să-mi spună prin ce experiențe trecuse, mi-a răspuns imediat: „Nu vreau să vorbim la telefon. Vreau să fiu împreună ca să vă povestesc!” Eu și soțul meu ne-am dat întâlnire cu el la un restaurant local și am avut ocazia să fim împreună cu Mark. Nu doar că am auzit pățaniile lui, dar i-am văzut și sclipirea din ochi. Aceasta a fost o lecție importantă pentru noi, deși eram suficient de bătrâni pentru a fi bunicii lui Mark. Pentru că sezonul sărbătorilor de iarnă tocmai începuse, ne-am făcut planul ca „să fim împreună” cu prietenii noștri, pe unii vizitându-i acasă și cu alții întâlnindu-ne pentru a lua cina împreună. Nicio pregătire, nicio curățenie… doar ca să fim împreună. Le-am arătat astfel cât de mult contează pentru noi și cât de mult prețuim prietenia lor.
În această perioadă de sărbători am simțit imboldul să găzduiesc o petrecere pentru o tânără membră a familiei bisericii noastre care urma să nască și care nu putea să meargă acasă la ai ei din cauza apropierii nașterii copilului. Le-am trimis mesaje celor de pe lista noastră de invitați. Răspunsul a fost destul de descurajator, persoană după persoană spunând că nu poate să participe din diverse motive: examene, alte invitații, boală etc. Ce puteam să fac? Să anulez petrecerea? Nu. Am decis să invit câteva „mame din Israel” pentru a fi prezente la acest eveniment, deși ele nu o cunoșteau pe tânără. M-am rugat pentru zece. Au venit unsprezece! Cu daruri și prăjituri, dar în principal pentru a fi împreună și a face cunoștință cu minunata mamă în devenire! Văzând bucuria și încântarea acestor femei, care au înconjurat-o pe tânără și și-au manifestat dragostea, am avut inima plină de bucurie și fericire. A fost cel mai bun „laolaltă” la care participasem vreodată!
M-am gândit la Copilul Isus și la părinții Lui, Maria și Iosif, şi la circumstanţele umile, sărace în care se aflau. Poate că se simţeau puţin singuri, fiind departe de familie şi prieteni. Apoi au sosit magii, aducând daruri şi fiind o prezență agreabilă pentru cei trei. Ei ar fi putut să-și trimită darurile prin servitori, dar au venit personal. Vizita lor a confirmat și a încurajat această familie tânără că lui Dumnezeu îi păsa, că va avea grijă de nevoile lor și va fi alături de ei mereu.
În această perioadă a anului să nu ne luăm timp pentru a căuta pe cineva care are nevoie de prezența noastră.
Bonnie R. Parker
