Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.
Psalmii 121:7,8
Prima mea experiență misionară s-a desfășurat între 2006 și 2012, când am slujit ca medic într-un spital creștin, într-un sat îndepărtat în partea de vest a Zambiei, Africa. Spitalul se afla la 800 de kilometri de capitala țării, Lusaka. În timpul sezonului uscat, se călătorește pe piste de nisip cu gropi uriașe; în timpul inundațiilor din sezonul ploios călătoria se face cu catamaranul. Întrucât curent electric există doar la spital și în căminele din campus, de multe ori am fost nevoită să umblu prin întunericul nopții, când eram chemată de urgență la spital. Mi-a fost mereu teamă să nu mă întâlnesc cu un hipopotam din râul din apropiere, care ar fi putut ieși la păscut pe terenurile spitalului. Cobrele roșii scuipătoare sunt de asemenea o prezență obișnuită în acele locuri. De câteva ori soțul meu a făcut cunoștință cu furia unei asemenea cobre, care și-a trimis veninul pe pantalonii lui. Alții nu fuseseră atât de norocoși. Mi-a fost teamă și de mamba neagră (unul dintre cei mai letali șerpi), care își urmărește prada.
Într-o zi am făcut împreună cu soțul meu o călătorie de douăsprezece ore cu mașina, până la Lusaka. După patru ore, anvelopa din spate dreapta a explodat. După ce am înlocuit-o cu roata de rezervă, ne-am continuat călătoria. După alte două ore, anvelopa din spate stânga a explodat. În timp ce scoteam anvelopa, cheia de roți s-a rupt. Pentru că nu erau magazine de piese auto prin preajmă, iar mașinile circulau rar pe acel drum, tot ce puteam face era să așteptăm ajutor. După ce ni s-au părut a fi ore de așteptare, a oprit o mașină și șoferul ne-a împrumutat cheia lui ca să putem scoate anvelopa. Cu două anvelope deteriorate, am condus cu viteză redusă cei 196 de kilometri până la Kaoma, următorul oraș, unde am cumpărat singura anvelopă disponibilă – și aceea uzată, înainte de închiderea magazinului.
Neavând unde să dormim, ne-am continuat călătoria prin Parcul Național Kafue, cel mai mare parc care adăpostește multe animale sălbatice periculoase. Din fericire, o altă mașină circula de același traseu, așa că am mers împreună, în cazul în care vreunul dintre noi ar fi avut nevoie de un ajutor oarecare. Ne-am rugat ca acel străin să nu fie „o oaie în haine de lup”, având intenția să ne facă vreun rău. După șaisprezece ore de călătorie, am ajuns în sfârșit la Lusaka.
Domnul promite să vegheze asupra noastră și să ne păzească de orice rău și de orice pericol.
Ellen Porteza Valenciano
