Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11:1
Myrna Clark s-a născut într-un orășel din Cuba. Tatăl ei era un om de afaceri și ei au avut un trai confortabil în primii ei cincisprezece ani de viață. Apoi, în 1955, Fidel Castro a dat startul unei revoluții, promițând să detroneze dictatorul și să bună bazele unei democrații. În decembrie a început războiul. Auzind și simțind bombe detonate în apropierea casei lor, ei s-au rugat zi și noapte pentru siguranța lor.
În 1959, puterea a fost preluată de un nou guvern. Viața a revenit la normal, cel puțin așa credeau ei. Un an mai târziu, au fost puse bazele unui guvern comunist. Viața s-a schimbat dramatic. Prima schimbare prevedea cât de mult teren putea deține o persoană. Toate afacerile domnului Clark au fost confiscate. O persoană putea deține maximum cinci pogoane de pământ, și restul aparținea guvernului.
Liceul creștin pe care îl frecventa Myrna deținea multe pogoane de pământ arabil. Guvernul a confiscat jumătate din cât aveau. Porumbul de pe partea de pământ a școlii creștea înalt și frumos. Porumbul de pe partea de pământ a guvernului era foarte nedezvoltat. Dumnezeu a binecuvântat școala cu o recoltă bogată, dar partea guvernului a dat roade puține. În timpul secetei din anul următor, oamenii s-au întrebat dacă își vor pierde toate legumele necesare supraviețuirii. Directorul a anunțat un serviciu special la capelă în care le-a explicat elevilor nevoia urgentă de ploaie. „Dacă nu va ploua, ne vom pierde toate culturile. Nu avem hrană să vă oferim și școala va trebui să fie închisă. Trebuie să ne încredem în Dumnezeu, dar, totodată, trebuie să ne facem și partea noastră.” Apoi, le-a explicat ce plan avea: „Vom avea o sesiune de rugăciune toată noaptea. Îi vom cere lui Dumnezeu să trimită ploaia de care avem atâta nevoie. Voi vă veți întoarce în camerele voastre, iar noi ne vom ruga. Vor începe să se roage cei din prima cameră. Când au terminat, vor ciocăni la ușa camerei următoare și elevii de acolo vor începe să se roage. Ne vom ruga până dimineața.” Și așa au făcut.
Dimineața următoare, toți priveau nerăbdători spre cer. Până după-amiază, norii s-au strâns și ploaia a început să cadă! Dar a plouat doar pe terenul școlii. A fost ploaie toată vara – doar pe terenul școlii. Mulți oameni au trecut cu mașina pe lângă școală în acel an pentru a vedea minunea pe care o făcea Dumnezeu pentru școală. Recolta a fost atât de bogată, încât au putut hrăni toți elevii și le-a mai și rămas pentru vânzare. Dumnezeu va lucra miraculos pentru noi atunci când ne încredem în El pentru nevoile noastre.
autor: Dalores Broome Winget
