Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el.
Psalmii 19:1,2
Am fost în multe țări și am trăit în multe locuri în viața mea. Fiecare loc de pe pământ are propriile standarde pentru frumusețe, cu totul diferite de altele. Există minuni naturale incredibil de frumoase în toată lumea, de la lacul roz din Australia și crestele montane mistice din China până la terasele cu apă albastră ca gheața din Turcia și peșterile colorate din Chile. Dar întotdeauna frumusețea greu de prins a răsăritului și apusului, ca nimic altceva, îmi captivează sufletul în mod unic și profund.
Tocmai de aceea nu este deloc surprinzător faptul că David a fost atât de fascinat de urma lăsată de soare pe firmament! Pentru David, fiecare răsărit nou exemplifică minunat caracterul lui Dumnezeu. Fiecare apus nou de soare îi descoperă și mai mult supremația lui Dumnezeu. Fiecare dimineață, când David își întorcea capul spre Orientul Îndepărtat, în peisajul feeric de la răsărit putea să vadă clar mâna lui Dumnezeu.
Când lumina, strălucind asupra omenirii în punctulețe de binecuvântări roz și aurii, îi atingeau ochii, caracterul lui Dumnezeu devenea luminos și clar pentru el: Dumnezeu era un Dumnezeu al harului și al dreptății pentru toți.
În fiecare dimineață și seară, cerurile deveneau un fel de „cutie a minunii” pentru David. Capacul se deschidea; ceea ce era înăuntru era descoperit oricui dorea să vadă, lucru care îi reamintea lui David că harul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este un ritual continuu în toate zilele și nopțile lor.
Cu adevărat cerul era sala de clasă spirituală pentru David. El capătă putere din frumusețe și mângâiere din învățăturile sale. În frumusețea și tainele cerurilor, David descoperea noțiunea că „învățăturile Domnului sunt desăvârșite”, că „ele dau putere” celui care crede și „înțelepțesc pe cel neștiutor” (Psalmii 19:7 – NTR).
Acest psalm, după părerea mea, este într-adevăr unul dintre cele mai poetice și spirituale poeme scrise vreodată. Nu doar că este literalmente o operă de artă, dar totodată este o ușă spre sanctuarul lui Dumnezeu de pe firmamentul cerurilor văzut de toți.
autor: Olga Valdivia
