Încredințează‑ți soarta în mâna Domnului, încrede‑te în El și El va lucra!
Psalmii 37:5
În momentul în care scriu această meditație, lumea noastră este într-o mare suferință. O pandemie năpăstuiește omenirea; cei care nu suferă de această boală se confruntă cu consecințele ei: izolare socială, șomaj și nesiguranță.
Bisericile, dar și alte tipuri de activități comerciale și de alte feluri, considerate neesențiale și cu o rată mare de contagiozitate, au fost obligate să își închidă porțile. Mulți oameni s-au văzut izolați emoțional; un simțământ dureros care creează un gol imens în suflet.
După patru luni de nesiguranță, m-am întristat pentru că nu am reușit să particip la programe, am stat departe de prietenele mele de la biserică, de familie și de colegii de la lucru. Cu voce aproape stinsă, am strigat la Dumnezeu după ajutor; aveam nevoie de un răspuns pentru a nu intra în panică.
În aceeași seară, când m-am dus la culcare, am visat că eram împreună cu alți oameni într-un oraș care urma să fie distrus de un ciclon înspăimântător. Vântul puternic ne-a înconjurat din toate părțile și rafalele aduceau cu ele teamă și groază. Toate casele erau închise și nimeni nu voia să ne lase să intrăm. Am observat că unele case erau fragile și probabil nu puteau să reziste furtunii, dar cei care le locuiau refuzau să plece.
Neavând unde să ne ascundem, uzi și înfrigurați, am intrat cu toții într-un cort simplu înconjurat de pânză și lemn; înăuntru era un singur scaun pe care să ne așezăm. A venit ciclonul și a distrus tot orașul, dar cortul nostru a rămas intact – în ciuda faptului că era cel mai fragil adăpost de acolo. Vântul bătea cu putere afară, dar înăuntrul colibei eram înconjurați de liniște. Apoi, cineva a spus: „Suntem ca ucenicii de pe Marea agitată a Galileei; Isus este aici cu noi, așa că suntem în siguranță.”
Mă bucur când îmi amintesc acest vis. M-a ajutat să îmi dau seama cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de temerile și problemele mele. În acea noapte, mi-am dat seama că Isus este cu noi tot timpul. Noi nu știm când va trece această pandemie, dar credem că Dumnezeu va fi în micul și fragilul nostru cort. Nimic nu ne va zgudui. Ce siguranță putem avea totul în Hristos!
autor: Sueli da Silva Pereira
