Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.
(Matei 5:16)
Pereții sunt plini de bilețele pline de iubire; meditații despre o femeie de care ne amintim și căreia îi simțim lipsa. „Te vom iubi întotdeauna.” „Întotdeauna ne-ați încurajat să facem ce este bine.” Bilețele scrise de mânuțe mici, mesaje care nu vor fi văzute niciodată de învățătoarea lor, pentru că ea a murit.
Nu îmi plăcea deloc să mă aflu în acea încăpere deoarece acele mesaje îmi reaminteau de circumstanțele dispariției ei și mă întrista gândul la ea și la alte femei ca ea, femei ale căror vieți sunt curmate în mod violent. Dar un alt gând curând a cucerit întunericul și m-a încurajat să privesc la sentimentele exprimate – nu ca o reamintire a violenței, ci un testament al impactului și un barometru al caracterului.
Ea a fost în fața acestor copilași două semestre și a avut un impact asupra inimilor și minților lor în mod pozitiv și frumos. Ea a lăsat urme nu doar în vieților elevilor ei, ci și în vieților colegilor, familiei bisericii și a prietenilor. Atunci m-am întrebat ce urme las, ce impact am eu. Familia și prietenii mei vor avea amintiri dragi ale momentelor speciale petrecute împreună? Elevii mei sunt mai buni după ce intră în contact cu mine? Ce ar spune Dumnezeu despre caracterul meu? Este El fericit că Îi permit să lucreze în și prin mine pentru a face o schimbare pozitivă în cei din jurul meu sau este întristat de încercările mele de a face totul prin puterea mea? Ce parfum eman eu? Care este mărturia pe care o dă viața mea pentru a-i înveseli pe cei pe care îi întâlnesc în drum?
Voi continua să caut răspunsuri la aceste întrebări – nu din nevoia de a mă autoglorifica, ci pentru a le oferi celorlalți ce este mai bun chiar dacă mă întâlnesc pentru o scurtă perioadă de timp. Dumnezeu vrea ca lumina noastră să strălucească astfel încât să poată fi folosită pentru a-i îndrepta pe alții spre El, Cel la care găsesc mângâiere, dragoste și acceptare. La fel ca acei elevi care au scris mesaje despre învățătoarea lor – deoarece viața și grija ei pentru ei le-a arătat că erau iubiți, acceptați și priviți ca fiind frumoși în ochii lui Dumnezeu.
Chiar și după moarte putem simți impactul lui Abby. Dumnezeu continuă să îi folosească viața ca o licărire de lumină care să aducă o schimbare. Nu trebuie să așteptăm moartea pentru a-I permite lui Dumnezeu să aibă un impact asupra celorlalți prin noi.
autor: Greta Michelle Joachim-Fox-Dyett
