Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta?
Psalmii 56:8
Oricât de mult am încercat nu mi-am putut opri lacrimile. Mă îndreptam spre casa unui client. Am hotărât să mă opresc la mall și să stau jos câteva momente până mă puteam controla.
Când am văzut că un paznic mă privea, am plecat capul și am încercat să îmi ascund lacrimile. El a venit spre mine și s-a așezat alături. Nu am avut curajul să privesc spre el.
El mi-a spus că a observat că eram foarte tristă și apoi a început să îmi spună câteva făgăduințe din Biblie. Erau versete familiare. Nu am nevoie de nimeni să îmi spună făgăduințe din Biblie, m-am gândit. Mă simțeam prost. Mă mândream cu toate cunoștințele mele biblice și acum un străin îmi reamintea de făgăduințele lui Dumnezeu.
Paznicul s-a ridicat, și-a cerut scuze și s-a întors la postul lui.
Dintr-odată, mi-am dat seama că neliniștea pe care o simțeam dispăruse. Inima îmi era plină de pace. Lacrimile pe care nu le puteam controla secaseră. Situația care m-a făcut să plâng nu s-a rezolvat, dar simțeam o pace ciudată și asta era tot ce aveam nevoie. Am plecat pe drumul meu plină de pace și fără lacrimi.
Ziua următoare eram din nou în apropiere de mall și am hotărât să merg la acel paznic să îi mulțumesc pentru cuvintele lui și să îi spun că m-au ajutat foarte mult. Altcineva era în locul lui cu aceeași uniformă. L-am întrebat unde era paznicul din ziua precedentă și i l-am descris.
El mi-a spus că nu era niciun alt paznic. Am fost șocată. Trebuia să fie! Îl văzusem. El vorbise cu mine. Mi-a împărtășit făgăduințele lui Dumnezeu și m-a încurajat exact când aveam cea mai mare nevoie.
Dumnezeul care Se îngrijește de fiecare lacrimă oare mi-a trimis un înger?
Cred că uneori îngeri sub formă de oameni vin pentru a ne încuraja, călăuzi și a ne aduce pacea lui Dumnezeu. Chiar când nu îi putem vedea sau nu le putem auzi sfatul, cu siguranță ei vor fi alături de noi atunci când avem nevoie.
autor: Isabel Cristina de Almeida
