Mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
Iov 10:12
În urmă cu patru ani, am primit o orhidee cadou de la o prietenă, cu ocazia zilei de naștere. Aceasta avea flori roz și au durat câteva luni. După ce florile s-au uscat, am observat că frunzele de la baza plantei încă erau verzi și pline de viață. Am hotărât să ud planta, deși florile se uscaseră de mult timp. Apoi, am avut geniala idee să prind două fire de trandafir uscat de bețele din ghiveci, pentru a da „viață” plantei mele. Eu am continuat să ud planta în fiecare zi de miercuri.
Floarea a rămas pe măsuța din fața geamului din sufragerie. În iulie 2021, am observat un lăstar lung, verde, întinzându-se spre fereastră. Arăta puțin ciudat, așa că am îndepărtat trandafirii uscați și am prins lăstarul de băț. Nu după multă vreme, am observat câțiva boboci la capătul tulpinii de orhidee. Am fost atât de entuziasmată că planta mea moartă revenise la viață după patru ani. Am continuat să ud planta cu un entuziasm reînnoit și, urmărind-o în fiecare zi, am văzut că bobocii se făceau tot mai mari.
După câteva săptămâni, când am coborât scările, am fost întâmpinată de o floare frumoasă de culoare roz-deschis, cu roz mai aprins în mijloc. Mi-a înfrumusețat ziua. Boboc după boboc a înflorit până când s-au făcut șase flori. Atunci m-am gândit că Dumnezeu mă iubește atât de mult, încât a făcut să înflorească acea plantă ca o scrisoare de dragoste pentru mine.
Uneori, în viață, simțim că am fost uitați și că suntem morți pentru această lume. Pandemia a părut că amplifică această stare, fiind în izolare. Mulți s-au simțit abandonați și uitați, și unii chiar au murit în singurătate.
M-am gândit și la Lazăr, care fizic a murit, și surorile lui au fost supărate pe Isus, pentru că El a venit doar după patru zile. Ele nu și-au dat seama că Dumnezeu ajunge întotdeauna la timp. Patru zile sau patru ani nu sunt nimic pentru Dumnezeu, Creatorul timpului. Indiferent în ce stare ne aflăm acum, Dumnezeu știe exact ce se întâmplă cu noi. El promite să fie cu noi și ne reamintește, în Isaia 49:15, că „nu te voi uita”. Ce asigurare frumoasă! Familia și prietenii s-ar putea să ne părăsească, dar Dumnezeu, niciodată. Așa cum El nu a uitat de orhideea mea, El nu a uitat nici de mine și nu va uita nici de tine. Noi suntem gravați în palmele Sale. Aceste cuvinte vreau să îți dea un nou imbold în viață.
autor: Sharon Long
