Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ioan 17:3
Studiile Școlii de Sabat „Educația în Grădina Edenului”[1] m-au făcut să îmi dau seama că Grădina Edenului a fost prima sală de clasă a lui Dumnezeu.
„Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului” (Geneza 2:8,9). Aici trebuiau să fie educați primii noștri părinți.
„Sistemul de educație, instituit la începutul lumii, trebuia să fie un model pentru om de-a lungul veșniciei. Ca o ilustrare a principiilor sale, a fost întemeiată o școală-model în Eden, căminul primilor noștri părinți. Grădina Edenului era sala de clasă, natura era manualul, Creatorul Însuși era Profesorul, iar părinții familiei omenești erau studenții.”[2]
Dumnezeu i-a dat lui Adam stăpânire peste lucrarea mâinilor Sale. El i-a dat lui Adam autoritatea de a numi toate creaturile făcute de Dumnezeu. Tot Dumnezeu i-a dat-o lui Adam pe Eva: „Ea se va numi «femeie» (Isha), pentru că a fost luată din om (Ish)” (Geneza 2:23).
Deși noi nu privim grădina ca fiind o sală de clasă, dar este logic, în special o grădina asemenea celei a Edenului, plină de bogățiile nestricate ale creației lui Dumnezeu. Este greu să ne imaginăm din perspectiva noastră de astăzi cât de mult au trebuit să fi învățat aceste ființe necăzute – într-o lume necăzută și fiind învățate direct de Creatorul lor – în sala lor de clasă.
Dacă Adam și Eva ar fi rămas ascultători de Dumnezeu, ei ar fi primit în sala lor de clasă din Eden „doctoratul”, adică viața veșnică. Ei ar fi putut continua să mănânce din pomul vieții pentru totdeauna.
Cea mai înaltă calificare educațională pe care o poate primi cineva este viața veșnică cu Domnul și Mântuitorul Isus Hristos. Amin!
[1]. Studiul Școlii de Sabat majori, Educația, „Educația în Grădina Edenului”, p. 6.
[2]. Ellen G. White, Educație, p. 20.
autor: Moselle Slaten Blackwell
