Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”.
2 Corinteni 9:7
Cunosc foarte bine versetul de astăzi pentru că a fost folosit de multe ori când cineva vorbea despre dăruirea de bani. Totuși, când am dat peste acest verset zilele trecute și am meditat la el, gândul mi s-a concentrat pe cuvintele „cu bucurie” și „cine dă”. Atunci, m-am întrebat dacă nu cumva aceste cuvinte pot avea o semnificație dublă.
Când am fost acuzați pe nedrept de ceva ce nu am făcut sau spus, adesea reacția firească este de mânie sau amărăciune. Satana chiar ne încurajează să ne gândim la acest lucru, să vorbim despre el și să îl purtăm o vreme în jurul gâtului. În cazul unora s-ar putea să dureze o viață întreagă! Unii care au fost nedreptățiți nu au primit niciodată scuzele sau nu i-au auzit niciodată pe ceilalți să le ceară iertare. Am fost în această situație și am descoperit că, la un moment dat, trebuie să iau o hotărâre. Voi ierta? Sau voi păstra acea amărăciune în inimă?
Un prieten, un membru de familie sau un coleg de lucru poate face sau spune ceva ce ne rănește profund, dar în unele situații persoana respectivă nu a avut intenția de a ne răni. Totuși, se întâmplă și noi trebuie să vedem ce facem cu simțămintele rănite.
După ce s-a spus și s-a făcut totul, ce facem cu mesajul din 2 Corinteni? Versetul folosește fraze precum „fiecare să dea după cum a hotărât”, asta înseamnă „după cum alege” să facă în inima lui. Versetul continuă: „nu cu părere de rău sau de silă”. Când cineva ne cere scuze sau iertare, noi trebuie să luăm hotărârea fie să păstrăm simțămintele de amărăciune, fie să acceptăm cererea lui.
Doar gândește-te cât de bine ar fi în lumea noastră dacă ar exista mai mulți care „dau cu bucurie” iertarea!
autor: Terry Wilson Robinson
