Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‐o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Exodul 20:12
Cu mulți ani în urmă, mama a fost spitalizată la patru sute de kilometri de locul în care locuiam eu. Când am mers să o vizitez, am observat pe noptiera de lângă patul ei un ghiveci cu narcise. Totuși, florile erau moarte și tulpinile, maro.
Mama a spus: „Vonda, te rog să iei aceste narcise acasă și să plantezi bulbii. Primăvara următoare vor înflori din nou.”
Mama cunoaște bine florile, mi-am zis eu. Voi face cum zice ea și apoi vom vedea ce va ieși din pământ la primăvară.
Am urmat la literă instrucțiunile mamei, atât cât am putut. Chiar am pus și pământul din ghiveciul în care au fost narcisele în pământ acasă, unde am plantat bulbii. Toată iarna bulbii au „dormit” în sol. Apoi a venit primăvara.
Ce binecuvântare mă aștepta! Florile care și-au scos capul din pământ erau delicate, micuțe, niște narcise frumoase și pitice. Ah, cât mi-au plăcut acele narcise și ce încântare pentru ochi când priveam spre ele și mă gândeam la scumpa mea mamă – la viața și la dăruirea ei!
Anii au trecut și bulbii de narcise s-au înmulțit tot mai mult. Pe unii i-am scos și i-am mutat de-a lungul grădinii mele de flori. Ele au continuat să se înmulțească și chiar am ajuns să dăruiesc bulbi și altor membri ai familiei și prietenilor de multe ori.
De-a lungul anilor, mama mi-a spus adesea: „Vonda, ieși și sapă pe lângă acei crini” (și/sau orice tip de flori perene pe care le avea în acel moment). Chiar m-a pus să sap și la vechiul trandafir al bunicului și mi-a spus să am mare grijă de el, pentru că era foarte bătrân.
Astăzi, când ies și văd florile mamei înflorind, îmi dau seama că tot ce a avut mama să îmi dea în urmă cu mulți ani au fost florile ei. Dar ea a dat daruri care au oferit speranță și slavă în mulții ani de când a murit. Mama mea știa că în acele flori, care aparent erau moarte, încă era viață, tot așa cum în noi va fi viață nouă atunci când Isus va reveni să Își ia turma.
Cu câtă nerăbdare aștept să o văd din nou pe mama și să plantez flori împreună cu ea, să descopăr toate lucrurile pe care le are pregătite Dumnezeu pentru noi în Împărăția Sa.
autor: Avonda White-Krause
