Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.
Psalmii 88:8
În martie 2019, distanțarea socială și măsurile de carantinare au fost instituite de guvernul canadian din cauza pandemiei de COVID-19. Fratele meu m-a sunat pentru a mă informa că era pe drum spre mine, ca să mă viziteze. Nu sunt sigură dacă vizită este termenul corect deoarece semnificația lui s-a schimbat din cauza COVID-19. Familia, vecinii, prietenii și colegii au fost distanțați unii de alții la cel puțin doi metri. Acest lucru i-a afectat și pe unii dintre lucrătorii din prima linie care locuiau în aceeași locuință cu membrii familiei pe care doreau să îi protejeze.
Mi-am pus masca și am deschis ușa după ce fratele meu a ciocănit. Când am deschis, el era la o oarecare distanță, echipat tot cu ochelari de protecție, mască și mănuși. Am rostit un salut din spatele măștilor, am râs puțin, dar nu a durat foarte mult. Pur și simplu stăteam acolo și ne uitam unul la celălalt, și apoi fratele meu a strigat: „Nu este deloc bine!”
Am fost de acord, nu era bine. Celor din familia noastră le plac îmbrățișările. Când mergem în vizită, noi suntem obișnuiți cu îmbrățișări călduroase și pline de înflăcărare, cu pupături, râsete și zâmbete. Suntem atât de apropiați, încât putem vedea licărirea din ochii celuilalt și suntem binecuvântați de strălucirea bucuriei care emană de pe fața fiecăruia.
Fratele meu a luat pachetul pe care i l-am oferit cu un oftat rapid și apoi s-a retras; el se asigura că eu sunt în siguranță. Înainte de a pleca, el a înălțat o rugăciune din inimă pentru familie și pentru o lume în criză.
Câteva zile mai târziu, prietenii mei, care îmi erau și vecini, m-au văzut venind acasă. Ei s-au depărtat de mine și au închis ușa rapid. În timp ce se retrăgeau, am râs și ne-am salutat din spatele ușilor închise. Apoi, după ce eu am intrat în apartamentul meu, au ieșit și ei din al lor. Peste tot pe unde aveam treabă oamenii mă evitau și eu îi evitam pe ei. Ne protejam unii pe alții de efectele mortale ale păcatului, COVID-19.
Din păcate, nu așa ar trebui să fie. În Grădina Edenului, Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Știrile sunt suprasaturate de efectele emoționale și psihologice ale izolării sociale asupra părinților, bunicilor, copiilor și prietenilor. Doamne, salvează-ne de izolarea păcatului; tânjim să fim cu Tine!
autor: Sonia Kennedy-Brown
