Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Matei 6:26
L-am întâlnit pe plajă. El era slăbuț și zâmbea și nu îți puteai da seama dacă are douăzeci și unu sau treizeci și unu de ani. El se plimba împreună cu gazda la care stătea și care, în încercarea de a mă determina să închiriez de la el, ne-a invitat la cină, la el acasă. Pentru mine erau niște străini, dar colega mea îi cunoștea, așa că am mers. Ne-au servit pui Biriyani și, deși eu sunt vegetariană, am mâncat pentru că se pare că nu pot rezista preparatelor sud-asiatice. Apoi a început să ne spună povestea lui.
El provenea din Pakistan și era în tranzit spre Canada. Pe insulă era de trei ani și jumătate. Era refugiat. Plecase din țara lui din cauza amenințărilor cu moartea. De ce? Pentru că era creștin și pentru că lucra pentru o organizație care adesea convertea musulmani la creștinism.
Arăta ca un copil. Dar iată-l aici, gata să își înceapă viața într-o țară nouă, în timp ce îi era un dor nebun de viața lui veche. Mi-a arătat poze cu casa lui din Pakistan. Este mai frumoasă decât casa mea din Canada. Mi-a arătat poze cu mama și sora lui, două femei frumoase. Apoi mi-a arătat poze cu el – vechiul el. Așa cum obișnuia să fie el în trecut, haine scumpe, o mașină frumoasă, o frizură scumpă. M-am uitat la cel care stătea în fața mea acum. Asemănările erau puține.
Dar am văzut asemănarea dintre noi. La fel ca el, și eu venisem pe insulă pentru o lună, dar deja trecuseră mai bine de trei luni. Și amândoi erau la fel de nesiguri. Totuși, el făcea față necunoscutului mult mai bine decât mine. El avea o atitudine pozitivă și nu se plângea, dar eu mă revoltam în tăcere față de Dumnezeu. Urăsc incertitudinea. Prefer mult mai mult să știu ce urmează, chiar dacă este ceva neplăcut. Faptul că nu știu înseamnă că tot ce pot să fac este să mă predau în mâna lui Dumnezeu, să am încredințarea că El va rezolva totul. Îmi va purta de grijă. Aici din nou văd asemănări între mine și noul meu prieten; deși nu avem nicio certitudine cu privire la viitorul nostru apropiat, avem asigurarea că Tatăl nostru comun ne va purta de grijă amândurora, oriunde ne-am afla. Deși nu îmi place întotdeauna, aceasta este singura certitudine care contează.
autor: R. Bowen
