Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.
Efeseni 6:4
Pe vremea când eu și frații mei eram tineri, îmi amintesc că tata ne săruta de rămas-bun când mergea de acasă, seara, la întâlnirile bisericii. Apoi, am devenit adolescentă și am observat că tata a devenit rigid. Noi trăiam în era Jim Crow. Probabil că era o adevărată provocare să crești copii în temere de Dumnezeu și în același timp să iei atitudine pentru ei într-un mediu adesea ostil față de alte rase.
Ca adolescentă precoce, uneori așteptam cu teamă momentul întoarcerii tatei de la lucru. Trebuia să fim atenți ce spuneam și nu întotdeauna puteam vorbi liberi, ca nu cumva să ne înțeleagă greșit. El nu tolera ceea ce considera a fi obraznic. Dar nu pot spune că era obrăznicie, ci o curiozitate tot mai mare față de lumea din jurul nostru. Tata și fratele meu mai mare se ciondăneau adesea pentru lucruri simple.
Probabil că tata și-a dat seama că nu își dorea ca noi să așteptăm cu teamă venirea lui acasă. Așa că, în fiecare zi de miercuri, a început să ne aducă un mic cadou (o caserolă mare de înghețată). Am observat că tata a început să se schimbe pe măsură ce noi ne maturizam, iar acum asculta ce aveam de spus. El a evoluat de la blândețea față de noi când eram mici, la strictețe față de noi adolescenți și la a ne asculta la vârsta adultă. Încă era foarte blând și îngăduitor cu surorile mele mai mici. El a murit înainte de vârsta de cincizeci de ani, și, astfel, mama a rămas văduvă relativ de tânără.
Cred că relația noastră cu Tatăl nostru ceresc se schimbă și ea pe măsură ce noi ne maturizăm în relație cu El. Când eram mai tânără și am început să citesc Biblia, Îl vedeam pe Dumnezeu ca fiind oarecum dur în felul de manifestare față de omenire. Dar, pe măsură ce am crescut spiritual în relația mea cu El, mi-am dat seama că disciplina Lui era plină de har și dragoste necondiționată. El dorește ca noi să avem o viață demnă de Împărăția Sa.
Uneori, părinții trebuie să fie stricți sau rigizi față de copiii lor pentru a-i feri de situații dăunătoare. Tatăl meu pământesc, în felul lui, și-a învățat copiii să Îl respecte și să-l asculte pe Dumnezeu. Când Tatăl nostru ceresc pare strict cu Cele Zece Porunci, de fapt, El ne protejează și ne dă un îndrumător pentru a naviga alături de noi prin viață. El dorește ca noi să ascultăm de El până când Fiul Său va veni să ne ia acasă, pentru a fi cu El pentru totdeauna.
autor: Barbara Burris Neequaye
