El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!”
Marcu 4:39
Pe 13 ianuarie 2020, am avut un atac de inimă! M-a lovit în piept ca o cărămidă și a trimis unde de șoc în tot corpul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a salvat viața! M-am întors acasă și am început reabilitarea cardiacă. În timp ce mă gândeam la experiența aceasta care mi-a schimbat viața, am avut timp să reflectez. Ce s-ar fi întâmplat dacă muream, eram împăcată cu Dumnezeu în sufletul meu? Mă pocăisem de păcatele cunoscute și necunoscute și mă iertase Dumnezeu? A fost un an de tulburare fizică, emoțională și spirituală. M-am rugat și I-am cerut Domnului să îmi arate calea Lui.
Chiar dacă greutățile par insurmontabile, Dumnezeu ne promite că, „dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Dumnezeu mi-a descoperit nevoia mea de a-I preda complet toate poverile și de a mă odihni în El (Matei 11:28-30).
În timp ce pandemia de COVID-19 se răspândea pe tot globul, am început să ascult predici în diferite moduri – pe YouTube, Zoom, telefon – și am participat la studii biblice online, rugându-mă și meditând la Cuvântul Său. Mai târziu, cred, Dumnezeu a deschis calea pentru a primi consiliere prin telefon cu privire la cum să fac față stresului și anxietății. Dumnezeu mi-a dat vindecare fizică și pace pentru mintea și inima mea tulburate. El este lumina noastră călăuzitoare care ne ajută să înaintăm în viață! Îmi aduc aminte despre o istorisire plină de speranță din Biblie.
În Marcu 4:35-40, Isus și ucenicii erau într-o barcă, trecând de partea cealaltă a mării. Isus dormea și s-a stârnit o furtună cu vânt puternic. Ucenicii făceau tot ce puteau mai bine pentru a menține barca în poziție dreaptă. Și-au adus aminte că Isus dormea în barcă. L-au strigat. El S-a sculat și a „certat” vântul. Isus a spus: „Taci! Fără gură!” În mijlocul înfricoșării lor, El era lângă ei. Apoi i-a întrebat, „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” (Marcu 4:40). Dumnezeu va liniști mările suferinței și ne va arăta calea. Putem să ne încredem în Isus și să ne simțim în pace și protejați în brațele Lui (Psalmii 91; 46:1,2). Pentru mine acest lucru înseamnă ca zi de zi să mă predau și să merg pe calea Lui prin Duhul Său.
În fiecare zi sunt „încredinţat că Acela care a început în voi (în mine) această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).
autor: Carolyn Venice Marcus
