Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:7
Era vineri după-amiaza și mai aveam câteva treburi de rezolvat până la apus. Eram la penultima oprire – puneam combustibil în rezervorul mașinii. Aerul de toamnă era răcoros, iar lumina soarelui era îmbucurătoare. Cu rezervorul plin și tranzacția încheiată, am pornit mașina ca să ajung în ultimul loc unde aveam treabă, și apoi să mă îndrept spre casă. Surprinzător, când am pornit mașina, s-au produs niște sunete cu totul nefamiliare pentru mine: niște pocnete și sunete înecate pe care nu le mai auzisem înainte. Ce puteam face? Am ieșit din stația de benzină, m-am oprit într-o parcare din apropiere și am început să mă rog. Faptul că L-am rugat pe Hristos să mă călăuzească în această problemă m-a liniștit.
Următoarea mea grijă a fost cu privire la cum voi ajunge la biserică a doua zi de dimineață. Eram programată să cânt la pian și trebuia să fiu la biserică înainte să înceapă Școala de Sabat. După ce I-am mulțumit lui Dumnezeu că îmi va răspunde la rugăciune, am dat câteva telefoane, căutând pe cineva care să mă ducă cu mașina. Niște prieteni dragi s-au oferit să mă ia la biserică, iar apoi m-au invitat acasă la ei pentru masă și pentru a participa alături de un grup de studiu biblic după părtășia de la prânz. Ziua a fost minunată!
Lunea următoare, am dus mașina de dimineață la un mecanic. Un prieten m-a adus înapoi acasă, în timp ce mecanicul lucra la mașină. Curând, recepționerul de la service m-a sunat să îmi spună că terminaseră. Nu au putut schimba decât un fir de la contact. M-au sfătuit să merg la reprezentanță pentru o analiză mai specializată. Am făcut asta și m-am rugat ca Dumnezeu să facă să fie suportabile costurile reparației. Am făcut o programare pentru a doua zi. Când am ajuns acolo, am descris pe scurt ceea ce se întâmplase și i-am spus mecanicului de avertizările care apăreau în bord. Văzusem cel puțin trei coduri importante de service. După ce m-am așezat într-un scaun confortabil din sala de așteptare, m-am rugat și apoi am început să lucrez la niște acte pe care le adusesem cu mine. După cincisprezece minute, mecanicul a venit și mi-a spus că mașina este gata. A spus că nu găsiseră niciunul dintre indicatorii de reparație. Nu știa ce se întâmplase. Mi-au dat lacrimile când am realizat ce a făcut Dumnezeu pentru mine.
Încerc să trăiesc știind că Hristos este întotdeauna cu mine și că este mereu gata să asculte și să împlinească cererile mele umile. Sper să adăugăm la rugăciunile noastre mulțumiri și să ne încredem în Cel care este mai mult decât minunat!
autor: Cherryl A. Galley
