Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
Psalmii 73:26
Mergeam pe jos două ore pe zi sau chiar mai mult, aveam o dietă vegetariană, și nu beam nimic altceva decât apă. Slavă Domnului, mă simțeam minunat! Apoi m-am trezit într-o dimineață cu o durere puternică de stomac, greață și vărsături. Nu puteam mânca și nici bea nimic. Ok, poate că e vorba de vreun deranj la stomac, care va trece curând. M-am rugat și I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute. Doctorul mi-a dat niște medicamente, dar nu m-au ajutat. A trebuit să mă interneze în spital din cauza deshidratării. Două luni mai târziu, simptomele mele urâte încă persistau. Din nou deshidratare și spitalizări. După ce mi-a verificat vezica biliară, medicul m-a programat pentru operație. „Oh, Te rog, Doamne, ajută-mă!” m-am rugat din nou și din nou pentru operație. La câteva zile după operație, simptomele de mai demult s-au înrăutățit și li s-a adăugat incapacitatea de a mânca și de a bea. Personalul medical a introdus în corpul meu o gastrostomă. Acum, sunt patru ani lungi de când trăiesc cu tubul acesta, iar în tot acest timp simptomele și infecțiile au fost prea multe ca să le mai țin cont numărul lor. Nu mai știu cât de mulți doctori m-au consultat, câte teste și proceduri am făcut și câte zile de spitalizare au trecut. De fiecare dată când sunt adusă pentru un alt test sau o altă procedură, mă rog lui Dumnezeu: „Ține-mă de mână și nu mă lăsa.”
L-am întrebat adesea pe Dumnezeu: „De ce?” I-am cerut și putere să merg înainte. Iar El răspunde la rugăciunea aceasta, ajutându-mă în fiecare zi. Chiar și în zilele când simt că nu vreau să mai continui, El este lângă mine. Fie că citesc din Cuvântul Său sau ascult un cântec înălțător, știu că El mă ajută să trec prin toată durerea, oboseala și greața mea. Mă iubește prea mult ca să mă lase să merg singură pe această cărare dureroasă. Până în acest moment, corpul meu nu a reacționat bine la gastrostomă. Încă am o durere cronică și o oboseală atât de mare, încât abia reușesc să mă ridic din pat. Totuși, puterea pe care o am îmi este dăruită de Dumnezeu, și astfel pot trece prin fiecare zi.
Da, îmi e teamă de ziua de mâine, pentru că doctorii continuă să îmi facă analize, să încerce noi medicamente și să facă noi scheme de tratament. Dar nu sunt singură în toate acestea. Mulți oameni se roagă pentru mine. Dumnezeu îmi va răspunde la rugăciuni și mă va vindeca la timpul hotărât de El – chiar dacă acel moment poate că nu va fi înainte de revenirea lui Isus pentru a mă lua acasă și a-mi dărui o viață eliberată de teamă, durere, lacrimi și gastrostomă. Dar, pentru ziua de astăzi, El este puterea inimii mele și dragostea vieții mele. Dacă Îi ceri, El va fi putere și pentru tine.
autor: Gail Dotski
