Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!
Eclesiastul 9:10
De-a lungul copilăriei mele, mama a administrat un cămin pentru seniori în care se aflau unsprezece persoane. Acest lucru i-a permis mamei să fie întotdeauna acasă atunci când eu și sora mea ne întorceam de la școală. Noi o ajutam pe mama să pună masa, să spele vasele, să îi ajute pe rezidenți să urce în pat, să spele hainele etc. Îmi plăcea munca și i-am spus mamei că, după ce îmi voi termina educația, voi prelua afacerea. În cămin stătea o doamnă pe nume Florence, căreia îi plăcea să o ajute pe mama. Ea știa cine dorea suc de fructe și cine dorea ceai. Ea aranja masa. Uneori se îmbrăca în uniforma ei albă de asistentă, cu pantofi albi, asortați și îi dădea ordine mamei, crezându-se Florence Nightingale. Asta o făcea pe mama să zâmbească, iar pe sora mea și pe mine, să chicotim.
În Grădina Edenului, chiar dinainte de apariția păcatului, planul lui Dumnezeu a fost ca Adam și Eva să îngrijească grădina (Geneza 2:15). Înainte de a exista păcatul, aceasta nu era considerată o muncă grea, ci o parte din plăcerea de a face lucruri împreună. Îmi imaginez că Dumnezeu venea și se plimba cu ei, bucurându-se de ceea ce învățau cei doi în fiecare zi. Imaginează-ți-i pe Adam și pe Eva arătându-I lui Dumnezeu tot ceea ce au făcut în acea zi – împărtășind ceea ce învățau în timp ce îngrijeau de grădină și de animale. Cred că Dumnezeu zâmbea în Sinea Lui în timp ce vedea bucuria pe care o experimentau prin muncă.
Dumnezeu ne-a dat și nouă ceva de lucru. În Faptele apostolilor 18:1-4, Pavel lucra cu Aquila și Priscila făcând corturi. Isus a lucrat ca tâmplar în tinerețe înainte de începerea misiunii Sale (Marcu 6:3). Dumnezeu Își dorește să lucrăm și să găsim satisfacție în munca noastră; să învățăm și să creștem în timp ce Îl slujim indiferent care este slujba noastră. Însă unii dintre noi ducem munca la exces. Societatea noastră tinde să încurajeze munca până la epuizare, iar asta ne afectează sănătatea și relațiile – uneori ocupându-ne timpul pe care îl aveam pentru a umbla și a vorbi cu Dumnezeu. Din această cauză putem pierde binecuvântările pe care Dumnezeu le are pregătite pentru noi. Dumnezeu ne oferă munca pentru a ne putea întreține familiile, a învăța și a crește, astfel încât să fim martori pentru oamenii pe care îi întâlnim împărtășindu-L pe El și reflectând dragostea și caracterul Său. Imaginează-ți cum este să te plimbi cu Dumnezeu la finalul fiecărei zile, să vorbești cu El despre munca ta, să Îl vezi zâmbind când aude istorisirile despre tot ceea ce ai învățat și despre modul în care ți-a plăcut să Îl slujești.
autor: Gyl Moon Bateman
