Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:37-39
În timp ce meditez la lumea noastră de astăzi, îmi aduc aminte de textul din Matei, capitolul 24. Mulți oameni trăiesc pentru ei înșiși. Nu respectă alte persoane, în special pe cei mai în vârstă, și nu au deloc apreciere, recunoștință, mulțumire sau reverență pentru Dumnezeu. Când scriu aceste lucruri, ne aflăm în mijlocul unei pandemii care nu are niciun leac imediat. Școlile s-au mutat în mediul online, și au creat probleme de anxietate părinților, care au fost nevoiți să aleagă între a sta acasă cu copiii, pentru a-i sprijini în acest nou sistem de a învăța, sau a-i lăsa singuri ca să poată merge la serviciile lor. Bisericile sunt închise și au trecut și ele în mediul online, permițându-ne să ne închinăm din sufragerie; însă asta nu se compară cu interacțiunea față către față, cu vizitarea celor bolnavi și a celor închiși, cu participarea la Cina Domnului și la celelalte programe de care avem parte de obicei în închinare. Unii spun că acesta este „noul normal”.
În mijlocul tuturor acestor lucruri trebuie să îi căutăm pe oameni și să le slujim. Trebuie să ne rugăm și să ne prezentăm cererile înainte lui Dumnezeu. Textul din 2 Cronici 7:14 ne spune că, dacă ne rugăm și ne întoarcem de la căile noastre rele, Dumnezeu ne va asculta și va vindeca țara.
Dumnezeu ne promite că, indiferent de ceea ce se întâmplă în lume, nimic nu ne poate despărți de dragostea Sa: „Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:37-39).
Este nevoie de unitate între creștinii care au aceeași țintă de a-L căuta pe Domnul în rugăciune pentru vindecarea pământului. Este nevoie de unitate între creștinii care au același gând de a se pleca smeriți înaintea tronului harului pentru a-L căuta pe Domnul cu reverență și sfințenie, astfel încât El să asculte și să ierte, în timp ce noi ne încredem în dragostea Sa și ne îndreptăm către premiul care ne stă înainte.
autor: Sylvia Giles Bennett
