El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.
Apocalipsa 21:4
Era mijlocul după-amiezii, iar eu hotărâsem să stau de vorbă cu o prietenă. După o anumită întrebare, mi-am dat seama în ce direcție se îndrepta conversația. În câteva minute eram pe punctul de a-mi da lacrimile. La început, ochii mi-au lăcrimat. Mă străduiam să continui conversația. Când s-a încheiat, am plâns. Am plâns pentru ceea ce pierdusem, înfruntând adevărul din nou, și am înțeles că prietenei mele îi păsa de mine și îmi dorea doar binele.
În acel moment, mă gândeam că am plâns îndeajuns. Dar, în acea după-amiază, am plâns din nou. Știi cum e. De fiecare dată când te gândești la întâmplare sau la persoana în cauză plângi din nou. Plângi atât de mult, încât te întrebi: De ce plâng încă?
Până seara, ochii mă dureau de la atâta plâns. Mi-ar plăcea să pot spune că acela a fost sfârșitul lacrimilor mele, dar nu a fost așa. Am plâns adesea în următoarele zile. Apoi, vineri seara, am simțit o pace care știam că vine doar de la Dumnezeu. Pentru prima dată în trei zile am dormit toată noaptea și m-am putut odihni liniștită.
Aș vrea să îți pot spune că lacrimile nu sunt necesare, dar sunt. Lacrimile sunt un lichid transparent secretat de glandele lacrimale care se găsesc în ochii tuturor mamiferelor terestre, cu excepția caprelor și iepurilor. Printre funcțiile lor se numără lubrifierea ochilor (lacrimi bazale), îndepărtarea particulelor iritante (lacrimile reflex) și sprijinirea sistemului imunitar. Lacrimile apar și ca parte a răspunsului natural al corpului la durere. Oamenii sunt singurele mamifere despre care se știe că produc lacrimi ca parte a unui răspuns emoțional, precum bucuria sau durerea. Secreția emoțională a lacrimilor poate servi ca o funcție biologică de eliminare a hormonilor care induc stresul și care se adună în perioadele de supărare emoțională.
Avem nevoie să plângem. Motivele pot fi diverse, dar avem nevoie să vărsăm lacrimi. Pare că plângem mai mult din cauza durerii și a tristeții decât a bucuriei. Va veni o zi totuși, când Dumnezeu ne va șterge lacrimile. Oh, abia aștept acea zi! Ochii nu mă vor mai durea! Dumnezeu îmi va da odihnă veșnică! Ai răbdare, sora mea!
autor: Dana M. Bean
