A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine. Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
Iov 19:13,14
Când COVID-19 „a invadat” Statele Unite, imediat m-am gândit la familie și la prieteni și m-am întrebat cum se simțeau. Distanțarea socială necesară ne împiedica să fim împreună în mod fizic, însă puteam totuși să ne conectăm prin telefon și social media. Am decis să reiau legătura cu niște prieteni cu care nu mai vorbisem demult.
Am sunat-o pe o prietenă aflată într-un oraș apropiat. Ea era bine. Am intrat pe Facebook și m-am conectat cu câțiva oameni cu care nu mai vorbisem de mai mult timp. Cu toții erau bine. A doua zi, am găsit lista cu elevi de la colegiul meu și am căutat o prietenă care fusese la aceeași specializare pe care am urmat-o și eu în colegiu. Am găsit numărul ei de telefon și am apăsat cifrele cu emoție. Când a răspuns la telefon, m-am recomandat, iar ea mi-a spus:
– Cine ești?
– Sylvia, am fost la colegiu împreună la aceeași specializare. Îți aduci aminte de mine? am întrebat-o.
– Nu! mi-a răspuns.
– Ok, scuze că te-am deranjat. Să ai o zi bună, am spus repede și am închis telefonul.
Eram dezamăgită. Poate că ideea mea de a relua legătura cu prieteni vechi era o greșeală! Cam treizeci de minute mai târziu a sunat telefonul. Soțul prietenei mele de la colegiu mă suna să îmi spună că soția lui avea niște probleme medicale care explicau răspunsurile ei atunci când am sunat. Au găsit albumul de absolvire și se uitau acum la poza mea. El învățase la același colegiu, dar cu un an după noi. Mi-a pus câteva întrebări și eu i-am povestit cum o cunoscusem pe soția lui și am împărtășit câteva lucruri despre timpul petrecut împreună la colegiu. Am recunoscut că nu păstrasem legătura de ani de zile, și că acum încercam să vorbesc cu oameni cu care nu mai vorbisem de mult timp.
Pe parcursul vieții mele, am întâlnit o mulțime de oameni și mi-am făcut mulți prieteni. Nu îi țin minte pe toți, dar sper că am adus o schimbare în viața cuiva. Indiferent de bolile, durerile și maladiile prin care trecem aici, pe pământ, mă rog să putem spune precum Iov: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ” (Iov 19:25).
autor: Sylvia A. Franklin
