BINE!

Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele.
Isaia 51:16

În urmă cu 30 de ani, am fost la Magadan, în Rusia, în cadrul Operațiunii Bearhug. Acesta a fost al doilea an în care Uniunea Adventiștilor de Ziua a Șaptea din Pacificul de Nord-Vest a trimis membri pentru a construi o biserică și pentru a organiza un târg de sănătate și, mai târziu, pentru a ține întâlniri de evanghelizare. 

După ce invitațiile au fost distribuite, am organizat târgul de sănătate. Am fost repartizată să lucrez la unul dintre standuri. Mai devreme fusesem în oraș pentru a cumpăra cadouri pentru cei de acasă. Am cumpărat obiecte și le-am lăsat să fie gravate. Mi s-a spus să mă întorc la ora 15:00 pentru a le ridica. Când m-am întors, am aflat că tura mea fusese schimbată. Am găsit înlocuitor pentru standul meu și m-am grăbit să mă întorc în oraș.

După ce am luat obiectele, mi-am dat seama că nu voi avea timp să aștept autobuzul, așa că am decis să mă întorc pe jos. În timp ce alergam, mi-am lovit piciorul de un trotuar de beton spart și am aterizat cu fața pe un capac de canal răsturnat. Uluită, m-am ridicat în picioare, jupuită și însângerată, neștiind ce să fac. Două doamne mai în vârstă mi-au văzut situația și au venit să mă salveze. Una dintre ele mi-a întins o cârpă pentru a opri sângerarea, apoi m-a condus cu blândețe la o clinică.

Am fost văzută imediat de un medic. Acesta m-a tratat cât de bine a putut cu resursele limitate pe care le avea la îndemână. Neștiind deloc limba engleză și folosind gesturi cu mâna, a încercat să-mi spună că trebuie să merg la spital pentru radiografii. Am înțeles ce încerca să spună și am știut că nu vreau asta, deoarece nu aș fi avut cum să anunț pe nimeni din grupul meu unde am fost. Știam, de asemenea, că nu aș fi găsit niciodată drumul înapoi pe cont propriu într-un oraș atât de mare. Apoi mi-am amintit un cuvânt nou învățat de la un copil mai devreme în acea dimineață. Khorosho, care înseamnă „Bine”. L-am spus de câteva ori și am indicat că vreau să plec. Cu reticență, m-a lăsat să mă întorc. Odată întoarsă, am fost verificată și mi s-a spus că voi fi bine.

Dumnezeu știa că acest lucru se va întâmpla și a aranjat în mod providențial ca eu să învăț exact cuvântul de care aveam nevoie, iar El mi l-a adus în minte. „Să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi” (Matei 10:19,20).