Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.
Psalmii 94:19
Dimineața a început ca de obicei, copiii au plecat la școală, iar eu am luat metroul de la Ostia, Italia, unde locuiesc, la Roma. A trebuit să schimb metroul de două ori înainte de a ajunge la biroul meu de la Uniunea Adventistă Italiană, unde lucrez. Așa că am coborât în stația Magliana pentru a aștepta următorul metrou. Stația Magliana și următoarele patru stații sunt deasupra solului, abia apoi metroul coboară pe sub capitala italiană.
Eram cufundată în gândurile mele când, deodată, am auzit un zgomot surd și am văzut o vrabie căzând pe pământ lângă picioarele mele. Era o pasăre tânără, poate la primul său zbor. Zbura împreună cu părinții săi când a fost lovită de trenul care venea din direcția opusă. Pentru o clipă am rămas uimită. Apoi m-am aplecat și am ridicat-o ușor. Respira sacadat, iar capul i se învârtea în mâinile mele.
„Are gâtul rupt. Nu va trăi până diseară”, a spus un tânăr din spatele meu. Cu tristețe, am mângâiat ușor pieptul păsării. Trupul său cald și plin de pene zăcea nemișcat în mâna mea în cupă. Am vrut s-o fac să simtă că cineva ține la ea.
Căldura mâinii mele a ajutat-o. Încet, vrăbiuța a început să respire mai calm și chiar și inima nu-i mai bătea atât de nebunește. Și-a ridicat capul și a început să-l miște. Nu avea gâtul rupt! Ochii mici, pe jumătate închiși la început, redeveniseră vioi. Se simțea mai bine. Am dus pasărea la un angajat de la metrou pentru a o pune înapoi în cuibul său.
În timp ce mă îndreptam spre biroul meu, am reflectat. În viață, avem parte din când în când de experiențe dureroase. Se întâmplă diverse lucruri, o tristețe, o boală, o pierdere, alegerile copiilor noștri și putem adăuga la această listă și propria experiență. Când apar, sunt ca un pumn în stomac, care ne perturbă existența pașnică, în timp ce noi zburăm de colo-colo înainte de a cădea la pământ, amețite.
Dar nu suntem singure. Dumnezeu este chiar lângă noi. El ne ia în mâinile Sale pentru ca noi să putem simți dragostea Sa. El ne mângâie cu dragoste. Și, datorită căldurii mâinilor Sale, ne putem reveni. Datorită mângâierii Cuvântului Său, găsim răspunsurile la întrebările noastre. Datorită puterii rugăciunii, putem să o luăm de la capăt. Nu suntem niciodată lăsați să înfruntăm viața singuri. Domnul este întotdeauna cu noi! El ne însoțește pe calea vieții, iar în îmbrățișarea Sa, găsim vindecare și mântuire.
autor: Lina Ferrara
