De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.
Romani 8:28
În calitate de profesor de matematică, am fost invitată într-o după-amiază să conduc o activitate pentru copiii de clasa întâi. Eu și învățătoarea de la clasă ne cunoscuserăm și plănuiserăm să jucăm numere muzicale. Pe podea urmau să fie așezate cercuri de cauciuc cu numere. Muzica urma să se audă, iar copiii puteau să meargă, să mărșăluiască, să sară în jurul cercului cu numere. Când muzica se oprea, fiecare elev trebuia să stea în picioare pe un număr. Apoi, trăgeam un cartonaș care avea o descriere a noțiunii care corespundea unui număr, care avea să iasă „afară”. Foloseam această activitate pentru a revizui noțiunile de matematică.
Știam că acest joc îi va provoca pe elevii noștri la nivel social și emoțional. Copiii vor fi eliminați din joc până când va rămâne un singur copil care va putea alege un premiu. Așadar, am început prin a ne așeza în cerc și a vorbi despre regulile jocului, despre cum ar putea elevii să dea dovadă de fairplay și cum ar putea să se bucure pentru un elev care a câștigat, în loc să fie geloși sau furioși. Jocul a decurs bine, iar eu am fost mulțumită de comportamentul copiilor. La final, toți elevii au indicat că le-a plăcut jocul și că ar dori să îl joace din nou cândva.
În timp ce strângeam materialele și mă pregăteam să mă întorc la birou, o fetiță s-a apropiat de mine. „Chiar am vrut să câștig”, mi-a mărturisit ea. „M-am rugat și L-am rugat pe Dumnezeu să mă lase să câștig. Dar nu am câștigat niciun premiu”.
I-am zâmbit: „Ar fi fost minunat dacă ai fi câștigat un premiu”, i-am răspuns. „Dar sunt și alte lucruri bune pe care le-ai obținut din acest joc. Înveți să fii răbdătoare, amabilă și să fii o bună colegă. Le-ai spus cuvinte frumoase elevilor care au câștigat, iar lucrurile pe care le-ai învățat din acest joc vor dura mult mai mult decât tot ceea ce se află pe masa de premii”. A zâmbit și ne-am luat la revedere.
Am râs în sinea mea în timp ce mă întorceam la birou. De câte ori Îi cerusem lui Dumnezeu un lucru mic pe care mi-l doream, iar El îmi dăduse ceva mult mai bun? În loc de ceva ce ne-am putea dori, El ne dă adesea ceea ce avem nevoie cel mai mult. Sunt încurajată de faptul că „nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi” (Romani 8:26).
autor: Marsha Hammond-Brummel
