„Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
Matei 14:29
De mai mulți ani, am fost însoțită de ceea ce este probabil cel mai faimos poem al lui Henry David Thoreau: „M-am dus în pădure pentru că am vrut să trăiesc în mod deliberat.” Autorul descrie cum nu voia doar să existe, ci își dorea să trăiască intens. Acum sunt sigură că Thoreau nu a vrut să spună că dorea să profite de tot ceea ce există în viață, ci că accentul său era pus pe a trăi în mod chibzuit, având un scop în minte.
În propriile mele cuvinte, mă exprim astfel: „Mă duc în lume pentru a trăi în mod conștient.” Vreau să trăiesc intens, mereu în căutarea unor motive noi, inspirații sau, pur și simplu, să găsesc oportunități de a lua cu mine o bucată de ceva nou în viața de zi cu zi. Acest lucru include să fiu în permanență în mișcare ca parte a transformării personale. Nu este întotdeauna agreabil. Nu este întotdeauna ușor.
Uneori este obositor și chiar dureros când vine vorba de a renunța. Renunțarea la lucruri familiare, la tipare de gândire care ne-au devenit dragi, la tradiții. Da, poate chiar și la oameni. Asta sună mai degrabă a valuri înalte și lucruri care se scufundă și îmi amintesc că avem nevoie de ambele picioare în barcă, dacă vrem să pornim spre noi țărmuri. Și atunci îmi vine în minte Petru, în momentul în care a ieșit din barcă cu ambele picioare, în mijlocul lacului, cu ochii fixați ferm pe Isus.
Deci, în cele din urmă, totul este o chestiune de perspectivă? Privesc înapoi cu nostalgie și înainte cu nerăbdare, sau sunt mai recunoscătoare pentru ceea ce a fost înainte și încrezătoare că lucrurile se vor rezolva bine în viitor?
Ne plimbăm prin lume, indiferent cât de mare și de departe ar fi ea pentru fiecare dintre noi personal. Iar această rătăcire și această transformare aduc schimbarea – fie că o dorim sau nu. Iar acest lucru este bun, deoarece schimbarea creează spațiu pentru creștere. Creștere față de aproapele nostru și, mai presus de toate, față de Dumnezeu. Un Dumnezeu care ne cheamă și pe noi să ieșim cu îndrăzneală din barcă, să părăsim pământul solid de sub picioarele noastre și să ne aruncăm cu totul în brațele Sale puternice.
autor: Daniela Canedo
