Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.”
Faptele 1:10,11
Ucenicii erau cu Isus de puțin timp, dar li se părea că au fost ani de zile, pentru că se atașaseră și deveniseră o familie. Isus i-a învățat atât de multe despre ei înșiși și despre viață, iar ei nu-și puteau imagina cum ar fi fost să trăiască fără El. Unul dintre cele mai dificile lucruri cu care se confruntau era faptul că Isus fusese ucis după ce fusese acuzat pe nedrept. Deși El le-a dat speranță pentru ceea ce avea să vină, ei nu au putut găsi speranța de care aveau nevoie pentru a trăi fără El. După învierea Sa, ei au simțit că totul va reveni la normal. Isus îi va învăța, iar ei Îl vor asculta. În mintea lor, Hristos urma să-i elibereze de romani, iar apoi urma să-Și ia poziția de drept, cea de Rege.
Nu voiau să Îl mai piardă vreodată pe Mântuitorul lor. Trebuie să fi fost dificil să realizeze că, deși era viu, nu va rămâne prezent fizic cu ei. Dar El a promis că va trimite Duhul Sfânt pentru a-i mângâia și pentru a le da puterea de a sluji altora (Matei 28:18-20).
Când Hristos S-a înălțat pe nori, departe de ochii lor, îmi imaginez că fețele lor s-au umplut de consternare. În timp ce ei stăteau cu ochii ațintiți spre cer, doi bărbați îmbrăcați în haine albe erau lângă ei. Acești bărbați le-au explicat că nu aveau de ce să se îngrijoreze. Isus, cel mai bun Prieten și Fratele lor mai mare, avea să vină din nou, în același mod în care plecase. Acum ucenicii erau plini de speranță. Hristos nu îi abandonase. Cu această speranță regăsită, ucenicii au continuat să îi învețe și pe alții despre promisiunea și dragostea lui Dumnezeu (Marcu 16:19,20).
Promisiunea este valabilă și astăzi. El nu Și-a încălcat niciodată o promisiune. El ne amintește: „Și, iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta!” (Apocalipsa 22:7). În timp ce Hristos Își ține promisiunea față de noi, noi trebuie să ne ținem promisiunea față de El și să trăim o viață în conformitate cu învățăturile care se găsesc în Cuvântul Său. Prietenele mele, să ne agățăm de făgăduința că, într-o zi, în curând, Hristos va veni să ne ia acasă!
autor: Diantha Hall-Smith
