Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.
Evrei 13:2
Când eram copil, nu credeam că familia noastră era săracă. Nu-mi amintesc să fi rămas vreodată fără mâncare. Întotdeauna am avut haine frumoase, deoarece mama era o croitoreasă extraordinar de talentată și nu a fost niciodată nevoie să folosească un model pentru a ne crea hainele. Tatăl nostru cultiva pământul și aveam suficientă mâncare pentru a o împărți cu vecinii și membrii familiei. Gospodăria familiei străbunicului nostru era printre cele mai mari din district. Dar când am imigrat, nu am mai putut culege fructe din copaci, așa cum eram obișnuiți să facem. Acum cumpăram fructele cântărite. Deși mama trebuia acum să lucreze în afara casei, nu s-a schimbat nimic în practica ei de bunătate. Întotdeauna era loc la masa noastră pentru încă cineva.
Trăind în noua noastră țară, am experimentat acum mai mult întuneric decât soare, mai mult frig decât căldură. Interacționam cu oameni care vorbeau engleza cu accente care nouă ne sunau străine. Eram extrem de conștienți de diferențele dintre noi. Mama și-a dat seama că trebuia să aibă grijă de alți imigranți din diaspora caraibiană, pentru că și ei se străduiau să se adapteze. Mama a deschis casa noastră unor persoane complet străine, care, pur și simplu, aveau nevoie să fie alături de o „familie” care arăta și vorbea ca ei. Deseori eram treziți în miez de noapte și ni se spunea că trebuie să dormim câte doi, deoarece mama avea nevoie de patul nostru pentru un străin care nu avea unde să doarmă. Uneori ne trezeam cu un copil plângând pe care îl luase la ea pentru că aranjamentele mamei sale de a lăsa copilul în grija cuiva eșuaseră, iar acea mamă trebuia să fie la serviciu și nu avea unde să îl ducă.
Bunătatea mamei a dus la înființarea primei Biserici Adventiste de Ziua a Șaptea în Chorley, Lancashire, Anglia, când a transformat sufrageria noastră într-un „sanctuar” pentru puținii adventiști de ziua a șaptea din zonă, care nu aveau unde să se închine. Aș vrea să vă pot spune că am fost întotdeauna amabilă și primitoare cu cei cu care mama mea a ales să împartă casa noastră, dar nu a fost așa. Însă, cu toate acestea, când m-am aventurat pe cont propriu, nu a durat mult până am început să reproduc binecuvântările extraordinare ale bunătății mamei mele. Vă implor să semănați semințe de bunătate! Ne este garantată o recoltă abundentă!
autor: Avis Mae Rodney
