Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.
Isaia 40:31
M-am bucurat de o copilărie cosmopolită, care a inclus o mare diversitate religioasă. Născută, botezată și confirmată ca anglicană, am trăit într-un mic sat în care cei mai mulți dintre noi eram rude și am frecventat toate cele patru biserici din sat. Sâmbăta, noi, copiii, o însoțeam pe mătușa noastră cea mare, Maggie, la Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Vizitele noastre erau motivate mai mult de curiozitate decât de fervoarea religioasă, iar când ne-am dat seama că la sfârșitul slujbei se dădea un răsfăț, am devenit mai interesați de tartele cu chifle de la Jardine’s Bakery decât de slujba propriu-zisă. Acum, șaizeci de ani mai târziu, încă îmi amintesc acele bunătăți delicioase care ne lăsau degetele și limbile roșii.
Duminica, mergeam la Biserica Anglicană. După această slujbă, ne alăturam prietenilor și rudelor noastre la Biserica Pilgrim Holiness. Când Biserica Moravă avea programe speciale, participam recitând poezii și cântând în grupuri. În timpul vacanței de vară, participam la școala biblică de vacanță a bisericii Pilgrim Holiness.
Din expunerile mele religioase, am învățat o varietate de cântece, dintre care pe unele le cânt și astăzi. Unul dintre aceste cântece a fost preluat din Isaia 40:31. Așadar, ce înseamnă să „aștepți pe Domnul”? Înseamnă să ne predăm viața lui Dumnezeu și să-L lăsăm să ne îndrepte căile. Înseamnă să Îi încredințăm Domnului grijile, preocupările și îngrijorările noastre și să Îi permitem să le rezolve pentru noi.
Într-o vară, în timp ce lucram în grădină, am descuiat poarta laterală pentru a tăia niște arbuști invazivi. După câteva drumuri cu roaba pentru a arunca ramurile tăiate, mi-am dat seama că nu mai aveam brelocul de chei în mână. Nu se afla nici în buzunarele pantalonilor, nici în casă. Mi-am refăcut traseul și m-am rugat: „Doamne Isuse, Tu știi unde sunt cheile acelea. Te rog, ajută-mă să le găsesc!”
M-am plimbat prin toate locurile în care tăiasem crengi și am continuat până la grămada de compost unde aruncasem crengile. Acolo, pe jos, zăcea micul mănunchi de chei. Isus m-a îndrumat spre ele. Erau doar trei chei, dar El știa că erau importante pentru mine și promisese că mă va ajuta în toate circumstanțele, mici și mari. Și El m-a ajutat.
Surori, să învățăm că secretul pentru a găsi putere este să-L așteptăm pe Domnul!
autor: Valerie Knowles Combie
