Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmii 23:1
Ați simțit vreodată bucuria și pacea care vin atunci când Îl vedeți pe Dumnezeu intervenind pentru a vă ajuta într-o situație care părea imposibil de rezolvat? Cât timp a trecut de când nu ați mai simțit acest lucru?
Să ne uităm la modul în care David și-a găsit pacea și bucuria în Psalmul 23. „Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (v. 1). David ne compară cu o oaie neajutorată, total dependentă de păstorul ei pentru supraviețuire. Faptul că Dumnezeu îndeplinește acest rol și că nu voi duce lipsă de nimic îmi aduce pace.
David descrie pacea: „El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă” (v. 2). Viața nu este ușoară, nu este corectă, iar adevărul este că uneori ne consumă toată energia pe care o avem. Dar aici David ne amintește: „Îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte” (v. 3). El nu numai că mă înnoiește, dar mă și învață pe ce cărări trebuie să merg.
Frica este o emoție umană naturală. Lumea de astăzi este în plină agitație. Pericolul se găsește în multe locuri, la fel ca pe vremea lui David, și totuși el reușește să își afirme încrederea în Dumnezeu prin următoarele cuvinte: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (v. 4). Adesea asociem toiagul cu pedeapsa, dar toiagul pentru oi este folosit pentru a stabili limite. Știm că limitele sunt folosite în dragoste. În acest fel, toiagul reprezintă limitele pe care Dumnezeu ni le dă prin Cuvântul Său. Iar în ceea ce privește toiagul Său, acesta este folosit pentru a ne îndruma și a ne arăta calea. Profetul spune că toiagul insuflă încurajare pentru că nu ne lasă în derivă.
Îmi place versetul 6: „Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele”.
Putem afirma că, dacă suntem cu Dumnezeu, chiar și prin valea umbrei morții, Păstorul nostru va aduce bunătate și iubire în viața noastră. Cu atât mai mult dacă avem promisiunea Sa de viață veșnică și dacă Îl acceptăm din toată inima noastră.
autor: Cecilia Nanni
