„Dar te voi vindeca și îți voi lega rănile”, zice Domnul.
Ieremia 30:17
Într-o zi de decembrie, cu câțiva ani în urmă, familia noastră a plănuit, cu entuziasm, să ne vizităm rudele din Republica Democrată Congo pentru vacanța de Crăciun. Bagajele ne erau pregătite, biletele, emise și, în sfârșit, a venit ziua. Am zburat de la Nairobi, Kenya, la Lubumbashi și apoi la Kamina, destinația noastră finală în Congo.
Alegerile prezidențiale din Congo urmau să aibă loc în aceeași lună, iar soțul meu era unul dintre liderii comisiei electorale pentru provincia Haut-Lomami. Aceea a fost o perioadă foarte ocupată pentru el, deoarece trebuia să supravegheze și să se asigure că toate lucrurile erau pregătite pentru ziua cea mare. În seara celei de-a treia zile dinaintea alegerilor, soțul meu s-a plâns de disconfort și de sensibilitate la piciorul drept. În mai puțin de patru ore, durerea a devenit insuportabilă, umflătura a crescut și au început să apară bășici. Nu putea suporta nicio greutate pe picior. L-am dus la spital, deoarece situația se înrăutățea rapid.
Au fost efectuate teste de evaluare și de imagistică, dar rezultatele nu au fost concludente. Eram foarte îngrijorați. În dimineața următoare, s-a întâmplat ceva foarte ciudat. Veziculele au început să se spargă, eliberând un lichid sangvin gros. Copiii mei, unii dintre membrii familiei noastre extinse, personalul medical și eu am fost cu toții uimiți să vedem ce se întâmpla.
Durerea s-a intensificat, iar soțul meu a devenit din ce în ce mai slăbit și a leșinat. Pe măsură ce situația se înrăutățea, a fost transferat la un centru de răni din Kinshasa, capitala Republicii Congo. Cinci specialiști în răni au efectuat o operație delicată, care a durat cinci ore. Erau atât de multe țesuturi deteriorate, încât, după debridare, i se puteau vedea oasele în unele zone.
Au fost momente în care L-am întrebat pe Dumnezeu de ce se întâmpla acest lucru, dar m-am cufundat mai adânc în rugăciune. Eu și familia noastră am postit des, căutând vindecarea lui Dumnezeu. Două luni mai târziu, țesutul muscular se regenerase, iar ei au făcut o grefă de piele care a funcționat de minune. Noi slujim unui Dumnezeu viu, care face minuni mult peste imaginația noastră. După patru luni de spitalizare și rugăciuni de pretutindeni, soțul meu este vindecat și poate merge. Slăvit să fie Domnul!
autor: Debbie Maloba
