Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
1 Ioan 1:9
Vechiul birou al bunicii mele, robust, a stat cu credință în același loc timp de mulți ani. Statura lui proeminentă în vechea fermă transmitea importanța sa pentru securizarea documentelor și a altor „obiecte de valoare”. Într-o zi, în timp ce treceam prin solar, am văzut-o pe bunica scoțând o bomboană cu unt de arahide dintr-unul dintre sertarele mici de deasupra biroului.
Din acel moment, picioarele mele nu au mai trecut pe lângă vechiul birou fără să râvnească la o bombonică. Fixația mea era necruțătoare! Din nefericire, a venit un moment în care inima mea de copil a cedat la sugestia ispititorului. Satisfacția dulce pe care o anticipasem de la prima mea mușcătură a fost, în cel mai bun caz, trecătoare. Regretul și rușinea mi-au umplut inima pentru că am trădat încrederea prețioasei mele bunici. Anii au trecut până când am avut umilința și curajul de a-mi mărturisi necinstea. Chiar și așa, bunica și-a arătat dragostea și iertarea. În cele din urmă, am experimentat cel mai dulce gust dintre toate, pocăința!
Adam și Eva, oameni reali, făcuți după chipul lui Dumnezeu, aveau toate atributele necesare pentru a împlini scopul lui Dumnezeu pentru ei. Ei au fost creați pentru a fi reprezentanți ai Creatorului lor pe pământ. Din păcate, în acel moment, cu atâția ani în urmă, am ales să nu reflect imaginea lui Dumnezeu. În schimb, m-am identificat cu dușmanul, luând ceva ce nu îmi aparținea. Unii ar putea spune: „Ah, a fost un lucru atât de mic! Erai doar un copil!” Îmi amintesc zilnic că a lua doar o singură mușcătură din fructul interzis din Grădina Edenului nu a fost un lucru mărunt! Mintea noastră nu poate înțelege magnitudinea durerii, a necazului și a suferinței încapsulate în acea fracțiune de secundă de timp pe planeta pământ. Toate acestea sunt rezultatul direct al unei „mici” decizii luate de părinții noștri îndepărtați de a nu se supune în mod deliberat lui Dumnezeu.
Este dreptul exclusiv al lui Dumnezeu de a stabili limitele bunăstării noastre și de a stabili granițele morale de care are nevoie omenirea. Cunoscând înclinația oamenilor de a manipula Cuvântul Său, Dumnezeu ne avertizează: „Câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege” (Matei 5:18). Trebuie să ne înrolăm pe deplin de partea lui Dumnezeu!
autor: Dottie Barnett
