VIAȚA MEA, O MĂRTURIE

Ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.
1 Timotei 4:12

Stăteam în stația de autobuz așteptând următorul autobuz să mă ducă acasă. Fusese o zi lungă, plină de solicitări neobișnuite și de câteva incidente neplanificate. Aceasta era prima dată, în aproximativ nouă ore, când puteam să mă opresc, să iau o pauză și să respir. În timp ce reflectam la întâmplările zilei, reveria mea a fost întreruptă de un tânăr care discuta profund cu cineva la telefon.

Uneori ridica vocea, gesticula, se mișca intenționat ca și cum ar fi relatat o procedură pas cu pas. Am chicotit și am continuat să îl observ, deși el a rămas inconștient de prezența mea, atât de concentrat era în conversație. Privirea mea s-a mutat de la el la o doamnă care stătea vizavi de mine. Părea să vorbească cu cineva pe care îl iubea. Și-a încrucișat brațele cu tandrețe pe piept, iar zâmbetul ei era fermecător. Și-a coborât vocea ca și cum ar fi șoptit un secret.

M-am uitat în jur și am observat că eram înconjurată de oameni care vorbeau la telefon, absorbiți în conversații. Fiecare era un actor în poveștile sale individuale.

Apoi mi-am întors privirea de la toate personajele din jurul meu, pentru un moment de autoreflecție. M-am întrebat dacă poveștile pe care le inventasem despre tovarășii mei de călătorie erau adevărate. Deși acțiunile și comunicarea lor nonverbală erau atât de puternice, oare le ghicisem corect poveștile, pe baza acțiunilor lor? Și cum rămâne cu acțiunile mele? Ce le spun acțiunile mele celorlalți despre mine? Văd ei o persoană iubitoare, care își imită cel mai bun Prieten, pe Isus?

Astăzi iau această hotărâre: să dau mărturie despre un Dumnezeu iubitor și grijuliu. Rugămintea mea este ca alții să vadă caracterul Său prin mine. Vreau ca oamenii să vadă, fără să fie nevoie să întrebe, că am fost cu Isus. Că viața Lui este cea pe care o reflect. Că El este Cel care îmi conduce viața. Fie ca viața și acțiunile mele să vorbească mai tare decât cuvintele mele! Îmi amintesc de vechea expresie: „Aș prefera să văd o predică decât să ascult una”.

Dumnezeule preaiubitor, ajută-mă să trăiesc zilnic în așa fel încât ceilalți să Te vadă clar și să audă vocea Ta prin acțiunile și faptele mele!

autor: Gloria Barnes-Gregory

El mă știe pe nume
El mă știe pe nume
Cea mai mare dorință a noastră, femeile, este aceea de a ști că suntem văzute, cunoscute și iubite. Văzute dintre milioane, văzute dincolo de straturi și etichete. Văzute, cunoscute și iubite de Cel care ne-a dat formă în pântecele mamei noastre - de Cel care ne știe pe nume. Cea mai mare dorință a inimii Lui este ca noi să Îl căutăm, să Îl urmăm și să Îl ascultăm. Ascultați-L cu o profundă încredere! În paginile acestei cărți, vei găsi un loc liniștit în care să vă retrageți ți să vă închinați Lui. În liniște, ascultați-L șoptindu-vă numele. Sunteți văzute, cunoscute și iubite - de El!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor