Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Tău mă mângâie.
Psalmii 23:4
Nu voi uita niciodată acea zi! Ziua în care m-am dus la urgențe cu simptome de toxiinfecție alimentară. S-a dovedit că avusesem și un ușor atac de cord. Nu puteam să respir cum trebuie nici măcar cu masca de oxigen pe care mi-au pus-o pe față. Eram agitată, îmi mișcam cu disperare picioarele și îmi fluturam mâinile în aer. Simțeam că sunt pe moarte. În timp ce mă uitam la fețele asistentelor și ale medicilor, am vorbit cu Dumnezeu: Tată, dacă aceasta este voia Ta, așa să fie! Apoi am auzit un medic spunând: „Nu mai putem întârzia încă un minut! Să o ducem jos”. Nu știam ce voia să spună, dar mi s-a părut că vorbește Dumnezeu.
Trei zile mai târziu, mi-am revenit și am simțit un tub mare în gură. Mi s-a spus că fusesem intubată pentru a-mi salva viața. De asemenea, mi se pusese un stent pe una dintre artere. Odată ce tubul a fost scos, mă așteptam să mă simt mai bine și să respir normal. Dar, spre surprinderea mea, tot nu puteam să respir! În momentul în care chirurgul a spus că am nevoie de o altă procedură, m-am temut. M-am rugat și L-am rugat pe Dumnezeu să nu-i lase să mă intubeze din nou. Mi-a venit în minte cântecul „De mână du-mă, Tată” și L-am rugat pe Dumnezeu să mă țină de mână în timpul procedurii. În timp ce medicii lucrau, L-am văzut pe Dumnezeu în haine albe stând lângă chirurg. Cu o mână, El îmi ținea mâna, iar cu cealaltă mână, conducea mâna chirurgului. Ce Dumnezeu uimitor avem!
Când mă gândesc la văile din viața noastră, sunt câteva lucruri pe care ar trebui să le avem în vedere. În primul rând, văile sunt inevitabile. Fie că ne place sau nu, necazurile vor veni. Dar Dumnezeu este acolo cu noi la fiecare pas. În al doilea rând, văile sunt nepărtinitoare. Toată lumea trece prin ele. Deși putem crede că nimeni altcineva nu o duce la fel de rău ca noi, acest lucru nu este adevărat! Zilele bune și rele vin pentru fiecare dintre noi. Și în al treilea rând, văile sunt necesare. Ele au un scop și trecem prin ele cu un motiv.
David spune: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții”. El nu este prins în vale. El trece prin ea. Nu rămâneți blocate în vale! Dumnezeu dorește să ne treacă prin ea până pe partea cealaltă, așa că nu trebuie să ne temem, indiferent de valea în care ne aflăm. Mântuitorul nostru ne va întări și ne va proteja. Amin!
autor: Premila Pedapudi
