RECUNOȘTINȚĂ

Pot totul în Hristos, care mă întărește.
Filipeni 4:13

În timp ce stăteam în biserică într-un Sabat, cu brațele încrucișate pe piept, mi-am atins din greșeală degetul mare de piept. Am simțit o mică umflătură în locul unde simțisem toată săptămâna o oarecare sensibilitate, dar nu-mi făcusem timp să o cercetez. Acum eram foarte curioasă să aflu de ce mă durea sânul. Am ieșit din biserică, m-am strecurat într-o cabină din toaleta femeilor și am descoperit că aveam o umflătură la sânul stâng.

Această descoperire m-a determinat să îmi fac o mamografie.

Următorul lucru pe care l-am făcut a fost să mă aflu în fața unui chirurg care a spus: „Nu arată a cancer și nici nu se simte ca un nodul canceros, dar haideți să facem o biopsie”. Vestea proastă a fost că era vorba de un carcinom ductal și că era nevoie de o mastectomie. Vestea bună a fost că se afla în canalele galactofore. Întorcându-mă la biserică în următorul Sabat, mi-am aruncat brațele în jurul unei prietene și am plâns: „Am cancer la sân”.

Operația a fost destul de simplă. M-am ridicat cât de repede am putut și m-am plimbat prin salonul de chirurgie, împingând stâlpul cu perfuzia și m-am simțit minunat. Bandajele îmi camuflau pierderea. Cu toate acestea, când a venit doctorul, a sosit și momentul de cumpănă. A îndepărtat bandajul. Disperare! Nu mai era! Cum aș putea trăi fără sânul meu? Îmi servise atât de bine feminitatea. Am alăptat patru copii frumoși. Am strigat: „Isuse, Te rog, întărește-mă!”

Am purtat o proteză mamară timp de treisprezece ani pentru că, pur și simplu, nu am vrut să mă confrunt cu o altă operație. Cu toate acestea, nu m-am simțit niciodată complet confortabil cu un singur sân. Eram în biserică și schimbam câteva notițe cu o prietenă care se confrunta cu provocări legate de situația ei în ceea ce privește cancerul de sân. I-am explicat că decizia mea de a purta o proteză nu a fost atât de rea. Mi-am închis ochiul stâng pentru a demonstra cum arăta pieptul meu cu un singur sân. Ea a răspuns: „Ei bine, eu nu vreau să arăt așa”.

În timp ce mă întorceam acasă, comentariul m-a făcut să meditez. Hmm, nici eu nu vreau să arăt așa. Am chicotit și am trecut imediat la o reconstrucție mamară. Prietenele mele, Isus este bun și El le dă fiicelor Sale puterea de a îndura toate provocările vieții. Recunoștința îmi umple inima.