Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.
2 Corinteni 12:9
Într-o vineri dimineață devreme, Olivia a avut o cădere nervoasă majoră. Habar nu am ce a declanșat-o, făcându-o să țipe în timp ce arunca cu tot ce-i ajungea la îndemână. M-am dus în camera ei de mai multe ori pentru a-i spune să se calmeze și chiar i-am aplicat consecința supremă, fără dulciuri în acel weekend. Chiar și după aceea, scandalul a continuat. M-am întors în camera ei, am pus-o să se întindă și să se culce la loc. A durat aproximativ cinci minute, dar s-a liniștit și, în cele din urmă, a adormit.
Oricât de mult aș încerca să fac legătura dintre comportament și consecințe, mă uit la modul în care autismul preia uneori controlul asupra corpului și emoțiilor lui Liv. Odată ce trenul scăpat de sub control este în mișcare, nu există nicio modalitate de a-l opri până când se prăbușește. După ce am participat la mai multe conferințe despre autism, ascultând adulții cu autism cum descriu pierderea controlului pe care o simt uneori, mi-am amintit că Liv nu poate pune capac acestor emoții odată ce încep să clocotească, chiar și acum, ca adult.
După ce am lăsat-o pe Liv să se odihnească fizic pentru a-și calma corpul, s-a trezit ca de obicei, veselă. Limbajul ei expresiv este limitat, așa că i-a fost imposibil să-mi spună ce o supărase inițial. După ce am citit împreună devoționalul, a spus că s-a liniștit și că ar dori în continuare să mănânce vineri seara, ca de obicei, dulciurile ei.
Gândindu-mă puțin la acest lucru, m-am bucurat că Liv a cerut să i se reintroducă dulciurile. M-a făcut să realizez că ea știe cum arată iertarea și harul. Știe că putea să vină și să ceară lucrurile care îi fuseseră promise înainte de căderea ei. Și chiar și după ce a avut criza, după ce s-a liniștit acum, a vrut acele dulciuri.
Mărturisesc că obișnuiam să fiu părintele sever, care trebuia să aibă întotdeauna ultimul cuvânt. Pedepsele și consecințele trebuiau să fie puse în aplicare. Dar, din ce în ce mai mult, Dumnezeu mi-a înclinat inima spre har. Sunt recunoscătoare că Liv știe cum arată harul. Știe că o iubesc și că harul este acolo pentru a fi împărtășit, ea trebuie doar să îl ceară. Dacă nu ar fi cerut, nu ar fi primit, dar ea a implorat milă și har. În ciuda „parentingului” meu sever, ea încă vede iubire și o cale prin care să găsească harul.
Dumnezeu are o tonă de har pregătită să o reverse asupra noastră, a tuturor. Trebuie doar să cerem.
autor: Stephanie McMillan
